Ce înseamnă să slăbești sănătos: stil de viață și alimentație pentru greutatea ideală

O conversație cu Maria Nicuțar, health coach și trainer, despre cum să navigăm prin mulțimea de diete existente astfel încât să ne atingem obiectivele de a fi sănătoși și a slăbi sustenabil.

Articolul este bazat pe transcrierea Episodului 3 din Podcastul Sănătate Zi de Zi Maria Nicuțar Despre: Nutriție Sănătoasă Și Slăbit, pe care îl puteți accesa integral în pagina episodului.


Motivația, din păcate, nu poate să ne-o dea cineva din afară. Putem doar noi, din interior, să o avem, să o formăm.

Maria Nicuțar este health coach, trainer în nutriție, formator și specialist în comunicare și marketing digital. Maria este probabil unul dintre cei mai cunoscuți bloggeri în domeniul alimentației sănătoase din România, dezvoltând o numeroasă comunitate online a pasionaților de nutriție și cooking în jurul blogului marianicutar.ro, a paginii Facebook „Mănâncă Sănătos cu Maria” si a contului de Instagram ”Rețete Sănătoase cu Maria”.

Misiunea Mariei este să ajute persoanele cu care lucrează sa isi atingă obiectivele de sanatate și să se mențină în cea mai bună formă.

***

Cristina: Maria, eu îți urmăresc de ceva timp blogul și câteodată chiar simt că sunt cu tine în bucătărie, la cafeluță. Ești foarte autentică în felul în care comunici și asta chiar se simte, adică simți când cineva chiar trăiește conform principiilor pe care le promovează. Tu ești de profesie specialistă în comunicare și marketing la origine. Între timp ai dobândit și alte certificări ca cea de trainer, coach, toate skill-urile esențiale până la urmă pentru a comunica eficient cu oamenii, pentru că tu ții și cursuri. Când ai descoperit că ai o pasiune pentru alimentația sănătoasă, cum ai făcut acest switch?

Maria Nicuțar: Cred că momentul de cumpănă pentru mine a fost după ce am născut-o pe fica mea, pe Clara. Am rămas cu foarte multe kilograme în plus, mi-a fost destul de greu să dau jos toate kilogramele. Însă pentru mine marea provocare a fost ca totul să fie natural.

Mi-am propus să fie fără dietă drastică, fără înfometare, fără pastile, fără ajutor din afară, fără meniuri făcute la gramaj. Și mi-am dorit să pot să reușesc pe cont propriu și ca acest proces să fie cât mai simplu și cât mai natural. Și încercând, evident că la un moment dat ești forțat să afli cum. Și cum să combini mâncarea, și ce să mănânci, și în ce cantitate, și la ce oră. Iat la un moment dat mi-am dat seama că reușesc singură. Am slăbit foarte mult după prima sarcină. Am ajuns înapoi la greutatea mea ideală. Am făcut-o pe cont propriu, 100% natural și am învățat.

Am învățat foarte mult în această perioadă. Fiind și acasă cu copilul – am reușit să rămân 3 ani acasă, să stau cu ea – scriam în perioada aceea, eram redactor și am avut ocazia să petrec foarte mult timp documentându-mă.

După care am început să fac cursuri, m-am specializat în nutriție, am făcut un curs de tehnician nutriționist. Odată ce faci acest curs, nu te mai poți opri, nu este ca și cum rămâi cu acele informații și după aceea nu mai aprofundezi subiectul.

Am început să urmez și alte cursuri, am citit foarte multe cărți, citesc foarte multe bloguri cu informații oferite de medici nutriționiști, de specialiști în nutriție și alimentație și în felul acesta am reușit să-mi lărgesc foarte mult orizontul în acest domeniu. În momentul de față sunt health coach și sunt specializată pe acest domeniu cu focus pe mâncarea sănătoasă. Totul pornește de aici. De la mâncare sănătoasă și mișcare fizică, totul făcut moderat, deci niciun fel de exces. Nici nu trebuie să mergem la sală să murim acolo, nici nu trebuie să ne înfometăm acasă, totul trebuie făcut cu mult bun simț, cu măsură.

Cristina: Că tot ai vorbit de slăbit. Pierderea în greutate se situează pe primele locuri în topul rezoluțiilor pe care oamenii le fac la început de an, iar conformul revistei Forbes, anul acesta clasamentul este în această ordine: îmbunătățirea sănătății mintale (cred că este pentru prima dată după pandemie), îmbunătățirea condiției fizice, pierderea în greutate, îmbunătățirea dietei și îmbunătățirea situației financiare. Însă pierderea în greutate este, tot conformul unui studiu, cea mai frecvent încălcată rezoluție, deci, practic, nimeni nu prea reușește să se țină de ea.

De ce e atât de greu să slăbim?

Maria Nicuțar: Nu pot să zic neapărat că este greu să slăbim. Este ușor să slăbim în condițiile în care avem motivațiile potrivite. De multe ori, de exemplu, vin la mine clienți care îmi zic că vor să slăbească, și zic ok și începem să lucrăm, după care ne dăm seama că nu vor chiar așa mult să slăbească.

Așa, pe o scară de la 1 la 10, de multe ori această dorință de a slăbi este de 4, 5, poate 6. În momentul în care ai motivațiile puternice și sunt într-adevăr, să zic așa, usturătoare, atunci vei face o schimbare în viața ta. De multe ori clientul vine la tine și îți spune sub forma de: „soția vrea ca eu să slăbesc”, „cineva își dorește ca eu să slăbesc”, ”mi s-a spus că ar trebui să slăbesc” sau ”nu prea îmi mai vin bine hainele”.

Deja îți dai seama că motivația acelei persoane nu este de 9 sau de 10.

Cristina: Nu e intrinsecă.

Maria Nicuțar: Exact, ori nu este intrinsecă și vine de la soție, ori este intrinsecă dar este mult prea micuță. Și în momentul în care nu este măcar de un 9, adică să te facă să te simți inconfortabil în pielea ta, nu are puterea să se manifeste. Însă să dăm un exemplu mai nefericit dar care este foarte, foarte eficient. În momentul în care vine medicul și îți spune că ai o boală de ficat sau de pancreas, că ai diabet și că trebuie să slăbești că altfel e de rău, atunci slăbitul se realizează foarte repede.

De ce? Fiindcă, dintr-o dată, a venit motivul și este un motiv atât de puternic încât te face să iei acțiune. Deci nu se mai pune problema că nu poți.

Întrebarea este ce te motivează? Și motivul acela pe o scară de la 1 la 10, cam pe unde se situează? Că dacă e de 3, poate să stea acolo ani de zile și nu deranjează pe nimeni.

Cristina: Reușești vreodată să îi faci pe oamenii nemotivați suficient să se motiveze sau se pierd pe parcurs?

Maria Nicuțar: Aici e întrebarea cea mai bună. Motivația, din păcate, nu poate să ne-o dea cineva din afară. Putem doar noi, din interior, să o avem, să o formăm. Putem cu siguranță ca, prin anumite tehnici, să ne găsim motive mai bune.

Și aici un coach poate să ajute foarte mult, fiindcă poate lucra cu tine, să descoperiți împreună ce altceva te motivează. Poate nu te motivează faptul că hainele nu-ți vin bine și ai vrea să-ți vină mai bine. Dar poate găsim împreună un motiv mai bun.

De exemplu, să încerci să fii un model bun pentru copiii tăi. Sau să ajungi să trăiești 90 de ani în loc de 60 de ani. Sau, în loc să mergi la plajă cu un costum de baie dintr-o bucată și să porți un șal care să mai ascundă din forme, poate vrei să porți un costum din două bucăți și să n-ai nevoie de absolut nimic. Ba din contră, să întoarcă lumea privirea după tine pe plajă.

Aici intervine coach-ul care te poate ajuta să-ți găsești niște motivații la care tu poate înainte nu aveai acces, sau poate nu te-ai fi gândit la ele. Și atunci, în momentul în care descoperi că există și alte motive, poți să ți le setezi pe acelea ca pârghii pentru schimbare.

Cristina: Mergi vreodată la cauza problemei? Adică, poate persoana respectivă s-a îngrășat pentru că a avut probleme personale. Poate are ceva în istoric care a determinat-o. Și atunci, rezolvând sau întârcându-te acolo, poți să o motivezi să rezolve acea problemă împreună cu pierderea în greutate.

Maria Nicuțar: Întotdeauna mergem la cauză. Fiindcă dacă nu rezolvăm cauza, din păcate, kilogramele se întorc. Iar de multe ori se întorc într-un număr mult mai mare. Este foarte important să stabilim cauza. Nu toți clienții doresc să mergă pe acest drum, să se ducă într-o parte sensibilă.

Unii clienți nu se vor deschide către tine cu problemele lor personale și trebuie să înțelegi. Și atunci cu ei lucrez doar pe obiective. Dar în situația în care clientul este deschis și dorește, desigur coach-ul ajută foarte mult. De foarte multe ori este o cauză emoțională. Însă nu întotdeauna.

Uneori este vorba despre un program haotic. De exemplu, nu mâncăm în prima jumătate a zilei nimic, după care, după această perioadă de înfometare, când glicemia este foarte mică, suntem în stare să mâncăm orice, în orice cantitate și în combinații foarte dezastruoase. Fiindcă pe fond de hipoglicemie, omul nu prea ia decizii bune.

Deci o dată este această situație în care nu avem un program ordonat de mese și nu ne asigurăm nutrienții din mâncare iar corpul, nefiind hrănit corespunzător, evident că va încerca să-și ia tot felul de dulciuri din care să-și extragă niște nutrienți. Numai că acolo nu se găsesc nutrienți și intrăm într-un ciclu vicios în care degeaba mâncăm, oricum nu se depozitează nimic benefic în organism.

În situația a doua, într-adevăr, poate să fie o cauză emoțională. Spre exemplu, poate să fie un stres. Foarte mulți clienți vin la mine și-mi zic: „Maria, după ședința cu șeful meu, m-am dus și am mâncat o ciocolată, de nervi”. De altfel, sunt foarte multe persoane care se hrănesc corespunzător și au fibrele, carbohidrații, proteinele, grăsimile sănătoase, dar în momente de slăbiciune sau de dificultate, pe fond emoțional, sunt în stare să mănânce o ciocolată întreagă. Și nu una neagră, ci una care, vă dați seama, are în jur de 600 de kilocalorii.

Trebuie să poți să faci față stresului de zi cu zi, care oricum nu poate fi evitat și nu poate fi înlăturat. Deci, el va exista întotdeauna, dar trebuie să știi cum să jonglezi cu el și cum să-l canalizezi.

Am avut o zi proastă, putem să mergem la sală, putem să facem o plimbare, putem să facem 5 minute de meditație, de yoga, respirăm adânc, vedem ce facem. Dar, din păcate, sunt și persoane care aleg să-și calmeze aceste stări cu mâncare. Corpul nu face nimic greșit. De fapt de la minte pornește totul. Mintea are nevoie de o metodă de a se calma. Și în condițiile în care nu găsește altă metodă mai bună, alege să folosescă mâncarea.

Cristina: Unele persoane, eu de exemplu, mă numesc printre ele, au exact reacția opusă pe fond emoțional, refuză să mai mănânce, nu se mai pute atinge de mâncare până nu-și rezolvă problemele. Ai avut și persoane care încearcă să se îngrașe, de exemplu, sau au problema în sens invers?

Maria Nicuțar: Da, am avut și astfel de persoane. Situația este aceeași. Este identică.

Este vorba că noi trebuie să rezolvăm problemele emoționale în mod emoțional, adică tot cu emoții. Nu le rezolvăm cu mâncare. Nu o să rezolvăm niciodată cu mâncare ceva care are drept cauză o stare exterioră.

O ceartă cu șeful va trebui să fie discutată cu șeful. Un e-mail care nu ne face o surpriză plăcută, ci este un e-mail distrugător, nu știu, avem probleme în vânzări, este un departament cu care suntem în conflict, nu o să putem să-l rezolvăm cu o sticlă de vin sau de bere. Nici măcar cu o cafea.

Sunt mulți oameni care aleg să fumeze. Sunt oamenii aceia pe care îi auzi, „mă duc la o țigară, mă calmez și vin înapoi calm”. Și, da, țigara îi ajută, dar nu este nimic din țigară. Este vorba numai despre noi, despre programarea noastră. La fel sunt și persoane care zic asta  după o cafea. Beau o cafea, mă liniștesc, după care știu cum să răspund la mail. Totul este de programare, totul este despre imaginea pe care noi ne-o facem în mintea noastră și ne zicem „uite, eu problemele de genul acesta le rezolv cu soluția asta”. Și îmi fac soluția, asta este soluția mea.

Cristina: Dar e important să conștientizăm că avem asemenea obiceiuri. Cred că de multe ori oamenii nici nu își dau seama. Ajung să le facă pe pilot automat. Se duc și aprind țigara, își pun ceva de mâncare. Dacă îi întrebi de câte ori ai mâncat ciocolată azi, nici nu mai știu să-ți spună, le-a intrat în obișnuită și creierul nu mai conștientizează. Și atunci e nevoie să schimbăm obiceiurile astea cu altele mai bune până la urmă.

Sunt și vicii, dar și obiceiuri.

Maria Nicuțar: Da, este adevărat. Uneori persoana respectivă poate să nu-și dea seama. De aceea un nutriționist, un tehnician nutriționist, un specialist în nutriție, chiar și un coach, te pot ajuta cu exercițiul următor.

Ți se cere, de exemplu, pentru o zi, două, trei, câte poți tu, să-ți faci un jurnal alimentar. Și în acel jurnal alimentar să poți să-ți notezi absolut tot ce mănânci în ziua respectivă.

Foarte puțini clienți țin jurnalul. Însă, partea magică este că atunci când ții jurnalul și faci tu un inventar a ceea ce ai mâncat și orele la care ai mâncat, poți să-ți dai seama foarte clar, să conștientizezi de câte ori ai mâncat, de ce ai mâncat și ce te-a făcut să mănânci. Fiindcă dacă te-a făcut să mănânci un email deranjant, e clar că acolo nu e problemă de la mail.

Însă de multe ori ne este teamă să răspundem, ne este teamă să nu supărăm pe cineva, este teama de conflict, de a face față unei provocări. Și atunci, ca să nu intri în acea provocare, care poate ți se pare greu de digerat, greu de rezolvat, preferi să ții în tine și să mai pui acolo ceva, mai îndeși sentimentele alea cu ceva. Le anesteziezi.

Cristina: Aș vrea să ne întoarcem puțin la fumat, pentru că l-ai menționat mai devreme. Există vreo asemănare între dependența de mâncare și dependența de tutun?

Maria Nicuțar: Exact la fel ca la străbit. Este același lucru. Dependența de mâncare este la fel ca dependența de fumat. Nu există o diferență față de a mânca un hamburger în condițiile în care ești deja la obezitate de gradul 3. La obezitate de gradul 3 înseamnă obezitate morbidă. Înseamnă că în orice clipă se poate întâmpla ceva nefast.

Și sunt persoane în această situație care, chiar și așa, mănâncă un hamburger cu de toate și asta este, își asumă. Este același lucru cu a fuma o țigară. Când știi că ai probleme cu plămânii sau o altă problemă medicală  care se bate cap în cap cu țigara, tu decizi că vei fuma. Este fix același lucru, este același mecanism.

Dacă reușești să controlezi pe unul dintre ele, controlezi întreaga paletă de vicii, fiindcă și mâncarea, în cazul acesta, este tot un viciu. Aici, la țigară, este mai greu decât la mâncare.

Este, într-adevăr, mult mai greu. Dar mecanismul este identic.

Dacă ai o motivație foarte mare, poți să renunți la țigări. Dar trebuie să ai o motivație, nu voință. Multă lume zice „n-am voință”. Nu este vorba de voință. Voința funcționează doar atunci când noi o punem în slujba unor motive foarte bune. Oricum, dacă noi nu avem motive foarte bune și nu sunt întemeiate sau, cum am zis eu, pe o scară de la 1 la 10, sunt de 3-4, nu avem ce să facem cu ele. Pur și simplu noi doar spunem că vrem să ne lăsăm de fumat, dar, de fapt, în inima noastră fumatul acela ne produce un beneficiu mai mare decât gândul de a ne lăsa de fumat. Fiindcă sunt foarte multe programe mentale pe care ori le-am preluat, ori ni le punem noi singuri în cap, dar majoritatea, sincer, sunt preluate. De exemplu, faptul că fumatul te face mai calm, mai calculat, mai matur, mai cool, și așa mai departe. Dar acestea sunt doar niște povești pe care noi ni le spunem. Noi am putea să fluierăm într-un fluier. În loc să tragem dintr-o țigară, putem să fluierăm. Dacă noi ne-am programat că, dom’le, eu când fluier din fluierul ăsta, îmi induc o stare de calm, chiar așa va fi. E vorba numai despre poveștile pe care noi le spunem și pe care suntem gata să le acceptăm.

Fiindcă în momentul în care pur și simplu vrei să te dezlipești de o poveste și te gândești „eu nu mai cred în povestea asta de aici încolo și vreau să-mi creez o altă poveste”, poți să treci în altă barcă. Poți în acel moment. Aici coach-ul ajută foarte mult, fiindcă te poate ajuta să-ți găsești motivele. Te poate ajuta să te vezi nefumător. De fapt aici este un mare secret și ar putea să fie cel mai mare secret care te poate ajuta să te lași de orice fel de viciu.

În momentul în care tu te poți vizualiza ca fiind nefumător și experimentezi o stare de plăcere și de satisfacție și poți să rămâi cu imaginea aceea în minte o dată-de două ori pe zi, timp de 20-30 de zile și tot faci exercițiul cu tine nefumător, la un moment dat creierul înțelege că asta e direcția pe care tu o vrei și s-ar putea să vezi niște rezultate uimitoare.

Însă, dacă tu pe cont propriu nu poți să faci aceste exerciții, poți să mergi cu un coach.

Cristina: Am tot vorbit de coach, un cuvânt preluat din limba engleză. În afară există o experiență îndelungată în această profesie, dar la noi este relativ nouă. Coach-ul este de fapt un antrenor, un consultant, o persoană care te însoțește într-un efort personal pe care îl faci.

Să explicăm puțin și ce înseamnă această activitate în cazul nutriției, pentru că multora poate nu le este familiar acest termen.

Maria Nicuțar: Este într-adevăr la început de drum. De ce ar merita să apelezi la un coach? Pe lângă orele de experiență pe care le are, se mai adăugă orele pe care le are cu persoane care se luptă cu aceeași problemă cu care te lupți tu.

Aici este marele câștig. Este o persoană care deja a lucrat cu zeci, sute, poate mii de alți clienți care se luptă cu aceeași problemă de-a lungul timpului și știe cu ce are de-a face. Știe cum poate fi atacată problema.

Știe ce argumente să-ți dea în momentul în care tu vii și spui: „uite, eu vreau să mă las de fumat dar atunci când vreau să mă las de fumat apare problema asta”. Deja coachul știe despre ce este vorba, înțelege foarte bine prin ce treci și te poate ajuta. Coachul, din acest punct de vedere, este foarte asemănător cu psihologul.

Din păcate în România nici imaginea psihologului nu este bine văzută. Sunt foarte mulți oameni care o iau ca pe un fel de afront dacă cumva vreodată îndrăznești să le zici: ai vrea să te duci să vorbești cu psiholog? A, psiholog, adică, deja m-ai făcut nebun.

Și psihologul și coachul sunt specialiști, profesioniști care te pot ajuta în primul rând să te auzi tu. Fiindcă în momentul în care te întreabă care e problema, adică cu ce obiectiv ai venit, ce dorești să rezolvi astăzi, și tu începi să spui și să scoți de acolo, de undeva, din profunzime niște probleme și să le pui într-o anumită perspectivă, încep să se rezolve de la sine multe din aceste probleme. În momentul în care faci primul pas și spui, gata, eu vreau să rezolv această situație și vreau să o rezolv cu ajutorul cuiva care știe cum se rezolvă, deja problema intră pe un făgaș bun. Ea este pusă pe o agendă. Este pe agenda ta, dar este și pe agenda coachului, care are tot interesul ca tu să-ți îndeplinești obiectivul. Obiectivul lui este ca obiectivul tău să se îndeplinească. Te ajută foarte mult să-ți clarifici obiectivul, să stabilești ce este cel mai bine pentru tine acum și te ajută să ajungi acolo, pe căile tale.

Mulți zic că să faci coaching înseamnă să dai sfaturi. Nu este adevărat. Coaching-ul de cele mai multe ori se bazează pe resursele tale, iar tu cu resursele pe care oricum le deții, dar poate nu ești conștient de ele, o să-ți alegi cel mai bun drum ca să-ți soluționezi problema.

Cristina: Maria, tu promovezi anumite stiluri alimentare. Recunosc că eu rezonez cu ele. Dieta mediteraneană, vegetariană, vegană, raw-vegană – majoritatea rețetelor tale sunt din sfera aceasta. Ce au în comun și de ce le putem considera mai sănătoase ca altele?

Maria Nicuțar: În dieta mediteraneană mai ai permis un pic de carne. Din când în când ar trebui să fie carne slabă, foarte puțină. În special trebuie să fie pește. Celelalte, vegană, vegetariană și raw-vegană, acolo este exclusă carnea. Cu care eu sunt total de acord. Și mie îmi spun foarte mulți: „Maria, dar tu nu mănânci carne? Tu nu ai carne în rețetele alea? Pune un pic de carne”. Acum, fiecare este liber să-și aleagă stilul de viață și stilul de alimentație după cum dorește.

Eu consider că toate aceste stiluri de alimentație, deși li se spune dieta mediteraneană, dieta vegană, nu prea sunt diete, sunt stiluri de alimentație. Au în comun faptul că accentul cade pe legumă, pe vegetal, pe salate, pe verdețuri, leguminoase, cereale integrale. Automat sunt mult mai sănătoase decât orice fel de altă dietă unde accentul cade pe slăbire.

Secretul, ca să poți să slăbești, este să nu-ți dorești să slăbești. Acesta este, de fapt, secretul. Unul dintre secrete, că sunt foarte multe reguli de aur. Dar o regulă este să te concentrezi pe ideea de a mânca sănătos și sustenabil, să-ți facă bine, să se digere bine și să te simți tu bine și cu conștiința împăcată știind că ai mâncat sănătos. Apoi slăbitul vine ca un rezultat, vine ca un fel de bonus, ca un fel de cadou.

De aceea eu nici nu recomand să ne urcăm în fiecare zi pe cântar, să ne cântărim și să ne gândim în termeni de calorii. Sau că mâncăm acum 50 de grame de salată, mai încolo mâncăm 35 de grame de midale și așa mai departe. Nu. Eu promovez stilul de mâncat sănătos, să te simți sătul, nu prea plin, să nu faci exces din niciun fel de grupă alimentară. În momentul în care tu mănânci sănătos și ai un stil de viață activ și faci un pic de mișcare, o să vezi că și greutatea se reglează.

Este pur și simplu de la sine fiindcă nu prea mai ai din ce să te îngrași. Dacă în fiecare zi introduci o supă, o ciorbă, o salată, niște cereale integrale care să-ți aducă aportul de fibre, niște semințe, niște lactate slabe, nu prea mai ai din ce să te mai îngrași. Că de fapt acestea sunt și secretele pentru slăbit.

Legume, salate, lactate slabe, un ou fiert, dacă se poate să fie de țară este perfect. Deci de la niște găini fericite, crescute în curte așa cum trebuie să fie crescute, să nu fie niște animale chinuite. Este secretul către o viață liniștită, lungă și trăită poate până peste 90 de ani.

Cristina: Prin definiție dietele vegetariană, vegană exclud carnea pe care mulți o asociază în general cu proteină. Astfel că există această teamă că în lipsa cărnii nu vom avea suficientă proteină. Cum abordezi tu acest subiect?

Maria Nicuțar: Mulți când zic vegetarian de fapt se referă la ovo-lacto-vegetarian sau pescetarian. Aici sunt niște diferențe. Ovo-lacto înseamnă că avem voie și ouă și lapte. Sunt mai multe categorii de vegetariani. Evident că majoritatea celor care au studiat nutriție pun întrebarea bună. Și proteinele de unde?

Restul lumii, cei care nu au studiat nutriția îți vor spune că fără carne o să mori, o să leșini. N-ai tărie să muncești sau n-ai tărie să faci nu știu ce. Evident că nu este adevărat.

Sunt foarte multe exemple mai nou în jurul nostru de persoane care fac și bodybuilding și tot felul de activități care demonstrează foarte clar că acolo există forță și anduranță și cu toate acestea sunt vegetariani sau unii dintre ei chiar sunt vegani. Deci mitul acesta cu carnea care să fie obligatoriu, oricum a fost spulberat de foarte mult timp.

Eu acum nu judec. Fiecare persoană este în măsură să mănânce și să se hrănească cum consideră de cuvință. Dar, referitor la proteine: cam câte grame de proteine trebuie să mâncăm noi pe zi? Un calcul așa mai rudimentar spune că 0,8 înmulțit cu numărul de kilograme pe care îl avem. Deci 0,8 ori 55 de kilograme. Deci ar fi 47-48 de grame. Oricum ar fi, trebuie să fie sub numărul nostru de kilograme.

Dacă este să facem un calcul și ne ținem acel jurnal alimentar, măcar o zi, două, trei și folosim și o aplicație online care se găsește și este gratuită, putem să ne facem un calcul să vedem cum ajungem la acele grame de proteine, fiindcă se ajunge foarte ușor.

Numai din pâinea integrală – dacă ne uităm pe pâinea integrală, pe etichetă o să vedem că cele mai noi mărci de pâine integrală se laudă cu 10 sau 13 grame de proteine la suta de grame. Deci 13 grame de proteină la suta de grame, iar suta de grame o poți face din două felii mari sau din patru felii foarte mici. O felie mică de obicei are cam 25 de grame.

Deci din două felii mai mari, că de obicei pâinea integrală este mai îndesată, cântărește mai mult la greutate, tu îți iei 13 grame de proteine. Deci deja ești acolo, ești în schemă. Mai trebuie să mai pui câteva alimente și nu ești foarte departe.

Un ou fiert, dacă îți permiți și vrei să mănânci, incluzi în dieta ta și ouă fierte sau omletă, cum vrei tu să le gătești, mai ai și acolo câteva grame de proteine. Un iaurt, o bucățică de brânză, fasole, leguminoase, linte, tot felul de alte produse, n-o să duci lipsă de proteine.

Cristina: Ce părere ai de dieta Keto, care este o altă dietă care la fel exclude o întreagă grupă de nutrienți?

Maria Nicuțar: Keto este o dietă foarte bună din punct de vedere medical, fiindcă are un impact. Așa a fost descoperită, pentru pacienții cu epilepsie și cu tot felul de alte probleme la nivel neurologic. Ei au descoperit faptul că atunci când reducem cantitatea de carbohidrați și trecem pe o cantitate mai mare de grăsime, creierul începe să funcționeze altfel și tot sistemul neuronal funcționează altfel. Nu se mai făcea o supra-încărcare a sistemului și apăreau crizele de epilepsie mult mai rar. Acum, s-a început utilizarea acestei diete Keto și pentru slăbire. Funcționează foarte bine pentru slăbire, doar că aici avem două impedimente.

Odată, primul impediment este că nu poate să fie folosită pe termen foarte lung, deci nu putem ține dietă Keto forever. Bine, cine dorește și așa consideră și poate, este decizia personală și îl felicităm dacă poate și este ok. Însă, în momentul în care noi introducem cantități mai mari de proteină și grăsime, presiunea se mută pe ficat și pe rinichi, fiindcă ficatul și rinichii sunt organele care au această funcție naturală de detoxifiere.

Procesul este natural, adică întotdeauna ficatul a făcut detoxifierea împreună cu rinichii. Ei lucrează în comun, ei trebuie să elimine toate toxinele din corp. În momentul în care noi introducem cantități foarte mari de proteină animală, proteina animală lasă în corp alte reziduuri față de proteina vegetală. Toate aceste reziduri trebuie să fie detoxifiate de ficat și de rinichi. Automat, ficatul și rinichii vor munci peste program, deci vor munci mai mult decât este normal. Cei mai buni prieteni ai ficatului sunt carbohidrații.

Întotdeauna au fost și întotdeauna vor fi.

Iar aici facem distincție între carbohidrații complecși și cei simpli. Deci nouă ne plac cei complecși. Ne plac legumele, leguminoasele, amidonoasele, ne plac pastele. Ficatul iubește pastele, nu în cantități mari și nu cu o tonă de brânză. Ficatul iubește brânzica de vaci. O adoră, este ceva din care se hănănește și care îi face bine. Numai să nu fie foarte grasă, deci să nu fie înecată în smântână. Să fie o brânzică de vaci adevărată.

Cristina: Și fără sare adăugată, oricum are sodiu.

Maria Nicuțar: Da, exact, fiindcă și sarea, din păcate, obosește ficatul și rinichii și îmbolnăvește dacă este în exces. Orice exces strică. Iar Keto, din păcate, este un exces. Este un exces de proteină animală în defavora carbohidraților. Ea ar trebuie să fie folosită, oricum, numai sub supravegherea unui medic nutriționist. Care poate să-ți calculeze exact câte grame de proteine, câte grame de lipide, când trecem pe corpi cetonici, când suntem în tot felul de procese ale organismului care necesită să mai scădem un pic grăsimile, să mai creștem un pic proteinele.

Sunt niște calcule pe care, sincer, eu le-aș lăsa numai pe mâna unui medic nutriționist care a mai avut pacienți care doresc să țină Keto și care au un obiectiv foarte clar pentru Keto. Din păcate, acum Keto este pe internet. Toată lumea ține Keto așa cum dorește. Dar problema aici, știți care e? S-ar putea la un moment dat să se creeze un dezechilibru care este mai greu de remediat. Se creează un dezechilibru acolo unde nu este o mână fermă, un ochi atent, o persoană care să calculeze și să te poată duce mai departe pe acest drum. La un moment dat, când tu renunți la Keto și treci înapoi la dieta ta cu paste, orez, cartofi și clătite, s-ar putea să ai o surpriză foarte neplăcută.

Și mai mult de atât, Keto nu poate fi ținută de oricine. O persoană care are ficatul afectat sau are anumite probleme și afecțiuni medicale în ceea ce privește rinichii și nu numai, chiar și stomacul, nu poate să țină Keto. De aceea și dietele acestea ar trebui să fie ținute cu un medic.

Cristina: Și de cealaltă parte avem dieta mediteraneană care e, de fapt, mai mult un stil de viață, nu? Care ar fi câteva caracteristici ale acestei diete?

Maria Nicuțar: Când discutăm despre dieta mediteraneană, este o dietă sigură. Noi oricum în România mâncăm aproape mediteranean. Să luăm de exemplu Turcia și Bulgaria. Turcia oricum e la Mediterana, ea oricum are dieta mediteraneană ca tipar clasic. La fel și Bulgaria.

În Bulgaria 90% este tot dieta mediteraneană. Și noi suntem foarte, foarte aproape. Numai că noi avem un consum un pic mai mare de carne, față de greci, față de italieni, față de spanioli, unde carnea într-adevăr este într-o cantitate mult mai mică decât la noi.

Cristina: Și de carne de porc, la noi.

Maria Nicuțar: Da, exact, carne de porc. În schimb, în mod normal, în dieta mediteraneană ar trebui să avem mai mult pește. Ei au mai mult pește. La noi peștele este mai rar, mai puțin, facem nazuri la pește, dacă e cu oase are oase, dacă este gras e prea gras, dacă e slab e prea fad. Și ajungem să mâncăm porc, pe care eu oricum nu-l recomand în nicio formă. Poate să fie porcul porcilor, poate să fie crescut nu știu cum. Nu… Aici, dacă într-adevăr se dorește un pic de cărniță, poate să fie un pește. Un pește bun nu face rău nimănui. Nu recomand tonul sau peștii foarte mari, oceanici. Mai degrabă peștii mici, dacă se poate din România este perfect.

Cristina: Mulți oameni se întreabă cum de cei din zonele acestea mediteraneene mănâncă paste, pizza și totuși nu par să se îngrașe. Care să fie secretul lor?

Maria Nicuțar: Da, ei au, de exemplu, pastele, că mulți îmi spun de chestia asta și este foarte adevărat. Mâncăm paste.  Majoritatea italienilor, mai ales cei care sunt trecuți de o vârstă, de la 40 încolo, sigur au o porție de paste pe zi. Dar este o porție foarte mică. Nu este înecată în sosuri, în brânzeturi, cum e acum smântâna asta lichidă, pe care eu nu o sufăr. Care are și calorii, și caragenant, și tot ce poate să aibă.

Mănâncă foarte puțin și mănâncă pastele împreună cu o salată. Cu o salată de rucola, cu niște verdețuri amare care și ele stimulează ficatul. Deci, sunt niște diferențe, adică, putem să mâncăm și paste. Mulți mă întreabă, „Maria, avem voie să mâncăm paste”? Și le spun – eu mănânc paste de trei ori pe săptămână. Și sunt la o greutate foarte ok și nu pot să mă plâng.

Și atunci, care este ideea? Poți să mănânci paste, însă în combinația potrivită, în cantitate micuță și preparate așa cum trebuie. Adică să fie al dente, să nu fie paste din făină albă, adică acelea care se fac praf. Le fierbem cum scrie pe pachet și le combinăm corect. Eu le combin cu un pic de sos de roșii, cu un cățel de usturoi, cu niște ulei de măsline extra virgin, care și el trebuie să fie bun și puțin. Nu punem așa din ochi, punem puțin ca să poți să formezi sosul și atunci poți să mănânci fără să te simți vinovată.

Slăbitul trebuie să fie un proces sustenabil pe termen lung și nu trebuie să fie o luptă.

Cristina: Apropo de dietele acestea sau stilurile de alimentație, ai menționat mai devreme obiectivele. Adică ele depind de obiectivele pe care le avem. Dacă vrem să slăbim rapid, sigur există diete care ne ajută să slăbim. Nu să fim neapărat sănătoși și longevivi și să ne simțim bine și la 100 de ani, dar vom slăbi. Dacă vrem să fim sănătoși și să slăbim mai lent, există alte stiluri de alimentație sau diete. Deci depinde de obiectiv și mereu trebuie să ne gândim la ce suntem dispuși să renunțăm pentru a da jos în greutate.

Maria Nicuțar: Da, este adevărat și aici ai pus problema foarte bine, fiindcă foarte mulți clienți vin la mine și îmi spun, „Maria, vreau să slăbesc numărul acesta de kilograme până la data asta” – când au ei o nuntă, un botez, un eveniment. Sau pur și simplu și-au propus ei să slăbească 4-5 kg pe lună.

Acesta este obiectivul lor. Nu e nimic în neregulă cu niciun fel de obiectiv. Nu există obiectiv greșit sau corect. Problema este că, în momentul în care tu îți propui o slăbire foarte rapidă, într-adevăr trebuie să-ți asumi că vei face anumite schimbări care s-ar putea să nu fie sustenabile pe termen lung. Adică, în momentul în care slăbitul se face foarte repede, numai de dragul de a atinge un obiectiv după care pur și simplu situația dispare, s-ar putea să descoperi faptul că după ce ai slăbit și a trecut nunta respectivă, evenimentul respectiv, iei înapoi kilogramele și le iei în plus. Iei foarte mult în plus. Și atunci te gâdești, a meritat efortul? Cu siguranță nu a meritat efortul.

Slăbitul trebuie să fie un proces sustenabil pe termen lung și nu trebuie să fie o luptă, că mulți zic, „lupta cu kilogramele”. Incorect. Trebuie să fie o păcăleală. Trebuie să fie o relaxare. O muncă atât de relaxată și de finuță, încât corpul nici măcar să nu se prindă de ce facem noi.

Adică dacă o clientă de-ale mele dă jos 200-300 de grame pe săptămână, este suficient. Este foarte bine. Fiindcă asta înseamnă că la sfârșitul lunii o să aibă un kilogram dat jos, în jur de 1- 1,5 kg și este suficient.

Cristina: Pentru că oamenii de multe ori spun că nu vor să se înfometeze, ei asociază slăbitul cu înfometarea. De fapt, nu-și dau seama că poți să fii malnutrit chiar dacă ești obez, pentru că organismul tău nu are ce-i trebuie, nu are nutrienții necesari. De fapt, îi trebuie alimente cu o densitate calorică mai mică și un volum mai mare, astfel încât te poți simți sătul, dar mâncând alimente cu numărul de calorii de care chiar ai nevoie, nu extra.

Maria Nicuțar: Exact. Cum este salata care, exact cum ai spus tu, cu privire la densitatea calorică, are volumul foarte mare și numărul de calorii foarte mic. Dacă stăm să luăm un baton de ciocolată, volumul este foarte mic și caloriile sunt foarte mari.

Deci sunt două lucruri diferite. Aici este o mare greșeală pe care o fac multe persoane când vor să slăbească. Apropos de ce ai spus tu de înfometare: se înfometează, și spun „o să slăbesc”. Din punct de vedere medical, nutrițional, în momentul în care tu îți obișnuiești corpul pe termen lung cu un stil foarte sever de a mânca și cu foarte puține calorii, tu nu-ți dai seama că la un moment dat, când o să vrei să crești numărul de calorii (n-o să poți să stai toată viața cu 500 de calorii pe zi), kilogramele vor veni înapoi fugind. Tu trebuie să-ți alegi un stil de alimentație care să fie ok, îl negociezi tu cu corpul tău.

Și trebuie să fii 100% sigur că poți să-l susții pe termen lung. Asta înseamnă ca nici el să nu facă foamea, nici tu să nu te îngrași, și el să-și ia toate vitaminele, mineralele și tot ce are el nevoie, și să fiți fericiți amândoi.

Deci slăbitul este un fel de furat. Trebuie să furi câte puțin, fără să se prindă organismul că tu acum îl treci printr-o perioadă de înfometare. Nici nu trebuie să existe așa ceva. Nu trebuie să fie foame. Trebuie să te simți sătul.

Eu nu sunt adepta nici a dietelor în care să mănânci un baton cu care să-ți înlocuiești o masă. Doar dacă, nu știu, batonul ăla să conțină tot ce trebuie să conțină însa este foarte greu. Și atunci eu prefer o salată mare și nutritivă cu tot ce trebuie înăuntru care să îți înlocuiască o masă, spre exemplu, să îți înlocuiască cina. Eu, de exemplu, la cină, de multe ori fac o astfel de salată care să conțină de toate și cu ea înlocuiesc cina. Sătulă oricum o să fiu că n-ai cum să nu te saturi. Pentru cei care vor să facă un test, dacă punem într-o aplicație de calcul al caloriilor roșii, castraveți, ceapă, salată verde – păi și să vrei să ajungi la mai mult de 50 de kilocalorii nu poți să ajungi. Oricât te-ai chinuit. Trebuie să fie un lighean de salată ca să poți să ajungi la 100. E foarte mult cantitativ și nu poți s-o mănânci. Și atunci, normal că pe lângă aceste 50 de kilocalorii tu îți permiți să mai pui ceva. Ca să poți să zici, da, uite, n-am mâncat salată goală, am mâncat salată cu ceva.

Deci poți să faci tot felul de astfel de jonglerii numai că trebuie să-ți schimbi imaginea din mintea ta și să nu simți că va fi o pierdere. Mulți zic: „păi da, dar cum să rezist eu fără burger?”

Dacă tu simți că pierzi când nu mănânci fast food, acolo e problema. Tu trebuie să te gândești cum rezolvi dependența de fast food și ce înseamnă fast food-ul pentru tine. Mai sunt persoane care sunt dependente de sucuri dulci – iarăși acolo sunt calorii cu nemiluita.

Cristina: Da. Cunosc persoane care stăteau cu sticla de suc lângă piciorul biroului și 2 litri se duceau așa în fiecare zi.

Maria Nicuțar: Da, exact. Eu am clienți care îmi spun: „Maria, eu mănânc perfect, dieta mea este perfectă. Dar beau 2 litri de suc, stau cu sticla de suc la colțul biroului sau pe birou, în fața ochilor și din ea beau”.

Păi dacă stăm să calculăm câte calorii sunt acolo, nu o să reușim vreodată să ne luăm atâtea calorii din mâncare, că n-ai putea să mănânci pe zi atâtea calorii. Ideea e că aici nu mai trebuie să lucrezi la dietă, nu dieta e problema. Adică ar fi și o prostie să spui – „eu vreau să-mi păstrez cei 2 litri de suc și hai să mai tăiem de la mâncare”.

Nu mâncarea este problema. Problema este sticla de suc sau batonul de ciocolată care este o combinație între grăsime și zahăr, combinația care îngrașă cel mai mult. Iar combinația asta este „imbatabilă” pentru dietă. Nu ai ce să-i mai faci, din start e greșită. Deci problema nu este la dietă să zici că mănânci mai puțin. Nu, mănâncă mai mult, din punctul meu de vedere.

Mănâncă, pune o salată, fiindcă s-ar putea să țipi de foame după batonul ăla de ciocolată fiindcă n-ai mâncat fibre la prânz. Și atunci corpul tău îți zice „mi-e foame”. Și tu, fiindcă nu știi ce să-i dai, îi dai ceva, ce îți este la îndemână. Aici trebuie desfințat dulăpiorul de dulciuri. Caloriile nu trebuie băute. Dar știm cu toți regulile acestea. Ce spun eu acum este arhi-cunoscut.

Numai că trebuie să ne gândim ce înseamnă sticla de suc pentru tine. Fiindcă sticla de suc pentru anumite persoane are o cauză emoțională. La fel și dulcele. Dacă l-ai mâncat în urma unei discuții cu soția, cu soțul, cu iubitul, cu iubita, problema nu mai este dieta ta. Că n-ai mâncat tu fibre la micul dejun. Problema este că nu poți să-ți gestionezi foarte corect problemele, situațiile care se ivesc, și vrei să le gestionezi prin mâncare.

Cristina: Apropo de diete mai ușoare și de a nu ne îngrășa în perioada asta, suntem în post. Vom fi în postul Paștelui când va fi publicat podcastul și oricum pentru cine va asculta mai târziu urmează alte posturi cu siguranță. De fiecare dată când vorbesc despre mâncarea de post cu cineva, mi se spune că toată lumea care ține post se îngrașă pentru că ce să mănânci, cartofi, pâine…Practic tăiem carnea și mâncăm mai mult din ce mâncam înainte, dar dublu, de obicei mulți carbohidrați. Cum putem să avem o dietă mai sănătoasă în post?

Maria Nicuțar: Într-adevăr, este adevărat că foarte multă lume iese din post cu kilograme în plus. Și asta în principiu de teamă că ne va fi foame sau din cauza planului alimentar care nu este gestionat foarte bine. Fiindcă omul are o frică terifiantă de foame. De aceea ne facem și provizii și punem în coșul de cumpărături mai multe decât trebuie și avem cămară care poate să ne ajungă și dacă este război șase luni de zile, noi tot rezistăm că avem în cămară.

Acum, soluția este să nu ne panicăm, să nu punem mâna pe primul lucru pe care îl vedem și să nu așteptăm să ni se facă foamea aceea terifiantă. Adică să încercăm noi să ne așezăm așa un meniu de mese principale, dacă se poate la ore fixe bine, dacă nu, măcar cât mai bine distanțat între ele. De ce? Fiindcă în momentul în care intervine foamea aceea de care nouă ne este foarte frică, atunci luăm deciziile cele mai greșite și punem mâna pe ceva foarte rapid care să ne potolească. Ori pe covrigei, ori pe pâine cu zacuscă, sau pâine cu fasole, pâine cu humus, pâine cu ceva. Lumea asta face, pâine cu pate vegetal, lucruri care sunt foarte rapide. Iar aici din păcate este marea noastră problemă că nici nu prea există metabolism foarte încet – există furculiță foarte rapidă, și noi ne grăbim, zicem gata, acum pun mâna pe pâine, pun zacuscă și mănânc.

Acolo sunt calorii cu nemiluita. Și nici combinația nu este foarte fericită, că este pâine cu grăsime. Pâine cu grăsime este ca și cum am mâncat pâine cu unt. Din păcate nu este o combinație bună.

Deci ar trebui să avem mâncare pregătită în avans pentru zilele acestea în care ținem post, să nu ne fie greu să o scoatem din frigider și să o încălzim. Sunt și persoane care nu prea acceptă mâncare încălzită, dacă vrem să avem ceva proaspăt în fiecare zi, să ne facem din timp. Și de asemenea este utilă și în această perioadă o listă cu mâncărurile de rezervă. Adică dacă ni s-ar face foarte foame, pe ce am putea să punem mâna rapid?

Spre exemplu eu am niște rețete, mult spus rețete, niște idei la care știu că pot să mă duc mereu. Spre exemplu tofu cu ceapă roșie. Tofu cu ceapă roșie este echivalentul telemea cu ceapă. Pot să pun și o felie de pâine integrală, că nu mă deranjează, sunt proteine, merge. Iar tofu nu are grăsime, așa că e o combinație bună. Se combină și aminoacizi între ei și pot să zic că fac niște aminoacizi combinați bine, deci este o metodă bună. De asemenea pot să mănânc niște pâine integrală sau niște lipie libaneză cu măsline sau cu pastă de măsline. Pot să mănânc humus cu niște legume crude, ardei gras, morcovi. Pe astea oricum le ai întotdeauna în frigider, doar le scoți, tai ceva și humusul să fie tot timpul în frigider.

Un avocado gol. Avocado gol mâncat cu lingurița pentru cine îl suportă. Mie îmi place la nebunie. Sunt astfel de idei pe care trebuie să ți le faci dinainte. Dacă îți este util, le faci în formă de listă pe care o lipești pe frigider. Și în perioada asta de post te gândești, ca poate nu știi atunci: ce pot să mănânc? Uite, avem câteva idei, avem 20 de idei, 30 de idei la care putem să mergem. Mâncăm 5-6 migdale sau ne facem o salată. Când o să fie și dezlegare la pește, poți să pui acolo și o conservă de ton. Până nu este dezlegare la pește, ori pui un avocado tăiat cubulețe, ori pui niște fasole roșie din conservă sau niște năut din conservă.

Trebuie să ai cămara bine pusă la punct. Și trebuie să scoți din meniu ideea de pilaf, cartof și pâine. Deci pilaf, cartof, pâine, din păcate pentru noi este cam tot ce vrem să facem în post. Și ne-a și rămas undeva acolo că facem pilaf cu ciuperci. Poți să faci și ciuperci simple, scăzute la ceaun. Din păcate, orezul pufoșește mai mult decât ne imaginăm. Dar ideea este că trebuie să variem un pic și să nu ne fie frică să mergem și către avocado că mulți se gândesc că avocado este scump. Avocado nu este mai scump decât carnea. Dacă ne permitem să luăm carne, 100% ne permitem și avocado. Ideea este că avem foarte multe ingrediente pe care le putem folosi și care nu sunt mai scumpe decât ceafa de porc.

Cristina: Deci avem nevoie de o planificare foarte bună și de diversificare și poate diversificarea asta poate fi făcută și în afara posturilor sau în afara perioadelor când ne propunem să mâncăm altfel. Să încercăm să adoptăm câte o rețetă, de exemplu cu linte. Eu, de exemplu, multă vreme n-am știut ce este aceea linte, n-am gătit-o, dar de când am început să diversific, a început să înlocuiască alte rețete mai puțin sănătoase.

Maria Nicuțar: Eu am, de exemplu, astfel de caserole în frigider. Mai fac linte și îmi țin o caserolă în frigider. Ține lintea în frigider și șase, șapte zile. Luăm două linguri de linte (fiartă cu apă și sare și cu un pic de ulei de măsline) și putem să o punem într-o salată. Este cantitate de proteină și e proteină curată, pură, fără niciun fel de probleme.

Cristina: Ce părere ai de pâine? Mulți o iubesc, dar mulți o evită. Ar trebui ea păstrată în alimentație?

Maria Nicuțar: Eu o recomand pâinea. Doar să fie pâine integrală, dacă se poate, sau cu graham, sau ceva care să aibă niște proteine acolo. Oricum organismul se obișnuiește, că este greu la început să nu mănânci pâine albă o perioadă. După ce ai trecut de acea perioadă, nici nu o să mai vrei să mai vezi pâine albă, fiindcă o să-ți placă mult mai mult cea integrală și o să vezi că ține de foame și o să începi să o apreciezi. Fiindcă 100 de grame de pâine neagră, de pâine integrală, este aproape echivalentul unei fripturi la proteine. Deci, este foarte bună de avut în casă în timp de post, doar că trebuie să știm să o combinăm, să o punem unde trebuie. Eu, spre exemplu, mai fac câteodată salată cu avocado cu de toate și lângă pun o felie de pâine integrală.

Este ca și cum te gândești și uneori zici: este ca o friptură. Aceea este friptura pe care ar fi trebuit să o mănânce un om normal. Este cantitatea mea de proteine și mi-o iau din pâine, în loc să o iau din carne. Și este minunat. Până și ficatul este fericit. Adică el dacă ar avea gură să zică, ți-ar zice, îți mulțumesc.

Cristina: Mai nou am început să gătesc ușor diferit în sensul că nici eu nu prăjesc. Încerc să mă feresc de prăjeală pe cât se poate, dar tradițional la noi multe rețete încep cu se ia o ceapă și alte legume, se călesc în mult ulei și de acolo pornești restul. Care ar fi câteva tehnici de gătit la care crezi tu că ar trebui totuși să renunțăm?

Maria Nicuțar: Prăjitul în ulei încins este primul lucru și cred că este și singurul. Deci când este uleiul ăla încins și tigaia fumegă, acolo s-a terminat tot. Dacă ai apucat să faci așa ceva într-o tigaie, din punctul meu de vedere dacă te gândești la nutriție și la nutrienți, pot să iei conținutul și să-l arunci. Mai bine îl arunci decât îl mănânci.

Eu prefer întotdeauna ori să înăbuș, ori facem la capac, ori facem la cuptor. Mai nou fac legumele la cuptor și le acopăr cu foaie de copt ca să se înăbușe și e mult mai bine. Eu trag la tigaie, deci sotez dar când pui leguma, ea își lasă sucul ei propriu și în combinație cu uleiul nu o să fie ulei prăjit, o să fie o înăbușire. Că asta este sotarea, înseamnă că ai conținut de apă. Și la aburi este foarte ok. Cine are oală din aceea suprapusă cu aburi este bine venită. Și mai ales la cuptor. La cuptor se poate face tot. Pui în tava de cuptor ce vrei tu, legume de tot felul, acoperi cu foaie de copt și acolo se fac în suc propriu, se zemuiesc toate își păstrează până și culoarea, își păstrează aroma, culoarea și dacă vrei să le rumenești la final deschizi foaia și le lași să prindă un pic de culoare. Dacă nu, le lași acolo și când le deschizi au un gust incredibil. Orice cuptor poate să facă așa ceva, să ai o tavă bună, hârtie de copt și în rest poți să folosești toate legumele din frigider. Și pe grătar, de ce nu pe grătar? Eu fac niște chiftele de cartof cu dovlecel și cu fasole roșie care bat orice fel de chiftea.

Înafară de uleiul încins absolut orice din punctul meu de vedere este permis inclusiv grătar, numai că trebuie să știi ce să pui pe grătar trebuie să fie un grătar de calitate, să-l întreții bine. Gătesc pe inox și în rest, metoda tradițională, focul să fie mai mic nu-l dăm la maxim…

Cristina: Mulțumesc mult, oamenii te pot găsi și pe marianicuțar.ro unde o să vadă mult mai multe poze despre tot ce-ai povestit astăzi și rețete, pe Facebook: Mănână Sănătos cu Maria și pe Instagram: Rețete Sănătoase cu Maria.

One Reply to “Ce înseamnă să slăbești sănătos: stil de viață și alimentație pentru greutatea ideală”

  1. un articol drăguț

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

You may use these <abbr title="HyperText Markup Language">HTML</abbr> tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*