Zonele albastre

Tocmai ce am terminat de citit cartea lui Dan Buettner, care a popularizat conceptul Zonelor Albastre. A fost interesant să citesc despre cum a apărut această idee și modul în care s-a derulat cercetarea – nu vă răpesc plăcerea de a afla mai multe citind cartea.

Zonele albastre (denumite așa dintr-un motiv absolut deloc legat de nutriție), sunt regiuni (5 la număr) în care densitatea de centenari este foarte mare (număr de centenari raportat la populație). Așa încât se pune problema: ce fac acești oameni diferit, cum au trăit în mare parte din viața lor, conform căror reguli și ce putem replica noi din stilul lor de viață astfel încât să atingem 100 de ani.

„Nu era niciun televizor, radio sau vreun dispozitiv electronic de divertisment de orice fel.

– Cum vă petreceți timpul liber?

– Găsesc un loc umbros și mănânc o portocală.”

Interesantă mi s-a părut remarca legată de faptul că e bine să se studieze acești oameni acum, cât încă mai există modele, pentru că se observă o occidentalizare accentuată inclusiv a acestor zone – practic Zonele albastre s-ar putea să nu mai existe prea mult timp, pe măsură ce generația actuală de centenari dispare (analiza lui Buettner a avut loc în anii 2000).

Cartea e scrisă în stilul jurnalistic, care mie mi-e foarte drag – permițând cititorului să descopere poveștile câtorva centenari remarcabili, văzute prin obiectivul unui jurnalist de la National Geografic și al echipei de specialiști pe care a condus-o. Mai mult, este și un fel de jurnal de călătorie, urmând firul cercetărilor pe 4 continente și în 5 țări (hint: 2 sunt din Europa).

Nu este vorba de o rețetă sau dietă, este vorba de a descoperi niște locuri absolut fascinante, ascunse (cum ar fi peninsula Nicoya din costa Rica) și oameni cu povești de viață fascinante.

Vă las să descoperiți poveștile, dar cred că e important să punctez pentru toată lumea câteva din concluziile legate de stilul de viață al centenarilor, ca impuls pentru a citi cartea, dar și ca rezumat util pentru cei care nu au timp s-o citească:

  1. Fac mișcare în mod spontan – folosesc orice ocazie pentru a face efort fizic fără vreo programare prealabilă: urcă scările, nu folosesc mașina, grădinăresc, muncesc fizic etc. Acest gen de mișcare implică trei tipuri de efort: aerobic, de menținere a echilibrului și pentru întărirea musculaturii.
  2. Consum de calorii redus cu 20% . Avem tendința să subestimăm cam cu 20% conținutul caloric al meselor noastre și în general ar trebui să ne ridicăm de la masă când încă am mai putea mânca.
  3. Mănâncă mai mult în prima parte a zilei și mai puțin în a doua.
  4. Mănâncă plante astfel:
  • Maxim 2 porții de carne pe săptămână
  • Includ leguminoase, cereale integrale și legume de grădină
  • Dintre cărnuri, porcul este numitorul comun
  • Mănâncă multe fructe oleaginoase – 5 porții pe săptămână
  • Mănâncă 4-6 porții de legume pe zi

5. Bea un pahar de vin roșu pe zi – aceasta este și recomandarea din carte, însă dacă o citiți și ajungeți la argumentația de acolo, vă rog eu, nu ascultați. Un studiu empiric nu este suficient pentru a demonstra că băuturile alcoolice sunt bune, în schimb există numeroase studii științifice care demonstrează cât de mult dăunează alcoolul.

6. Au un scop clar în viață – motivul pentru care se dau jos din pat dimineața. Un „ikigai” sau „plan de vida”. Cum fac asta? Citiți cartea și veți afla.

7. Fac parte dintr-o comunitate spirituală. Oamenii care trăiesc conform unor norme spirituale și care reușesc să se conecteze cu „ceva mai mare”, gestionează mai bine stresul cotidian, lucru care ar putea să ducă la o sănătate mai bună.

8. Acordă prioritate familiei. Acordă importanță unei bune relaționări cu familia, asociază familia cu alte valori precum onoarea, securitatea, grija, transcendența.

9. Se înconjoară-te de oameni cu valori similare. Au legături sociale puternice, sunt activi din acest punct de vedere până la vârste înaintate și își mențin un rol și rost social bine definite, contribuind la binele celorlalți atât cât îi țin puterile. Se pare că o rețea socială mai bună este și motivul pentru care femeile trăiesc mai mult decât bărbații.

10. Legat de punctul 9, centenarii sunt în general persoane agreabile, plăcute, fiind înconjurați de oameni care să le satisfacă nevoile.

Cam acestea sunt câteva din concluziile din carte, bineînțeles extrem de sumare. Datele strânse pe parcursul cercetării sunt fascinante, iar sfaturile practice despre cum să introducem în viețile noastre câteva din aceste principii sunt foarte utile.

Cartea invită și la o reflecție asupra momentului final al vieții noastre. Practic, cei mai mulți occidentali trăiesc ultimii 10 ani în dizabilitate, măcinați de diverse boli. Cum se poate prelungi nu doar durata vieții, ci și calitatea ei la vârste înaintate?Momentul final poate să vină după zece ani de zăcut la pat în dureri groaznice, sau după o zi ca oricare alta în care ai fost la piață, ai gătit, te-ai plimbat, ai luat masa cu cei dragi și ai pus capul pe pernă liniștit. Se pare că majoritatea centenarilor din Zonele Albastre au parte de a doua variantă.

Cartea poate fi achiziționată de la Editura Act și Politon.

Vă invit la lectură!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

You may use these <abbr title="HyperText Markup Language">HTML</abbr> tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*