Soia. Partea a II-a – Estrogenul din soia și bolile din cauze hormonale

Din punct de vedere nutrițional, soia este un excelent înlocuitor al cărnii. De cele mai multe ori însă, atunci când vine vorba de a introduce soia în dietă, vegetarienii dar și oamenii care țin post sau pur și simplu vor să reducă din consumul de carne, se lovesc de o dilemă: este estrogenul din soia bun sau rău pentru sănătate? Mult timp, sportivii de sex masculin au evitat soia, considerând că le poate diminua performanțele (Djokovic e un exemplu). Femeile se feresc de soia pentru că se tem că estrogenul sporește riscul de cancer. Cât este ea de nocivă? Pentru că am fost curioasă să aflu răspunsurile pentru propria sănătate, am pornit într-o cercetare din surse serioase.

Sunt câteva popoare care mănâncă în mod tradițional cantități importante de soia: japonezii, coreenii și chinezii. Numeroase studii au confirmat corelația directă între consumul de soia și o sănătate mai bună a aparatului reproducător atât la femei cât și la bărbați, nivel mai scăzut al colesterolului, incidență mai scăzută a cancerului de sân și de prostată, simptome mai ușoare la menopauză. De fapt, aceste popoare asiatice își iau cea mai mare parte din proteine din soia, nu din carne. Cum de atunci, totuși, în Occident soia a căpătat o reputație atât de proastă, fiind considerată chiar responsabilă pentru aceleași probleme pe care în Orient pare că le previne?

Ce este estrogenul uman?

Estrogenul din soia este în realitate un fitoestrogen (adică hormon feminin din plante). Pentru a înțelege ce e cu estrogenul din soia, trebuie să înțelegem întâi care este diferența între estrogen (hormonul sexual feminin la om) și fitoestrogen.

Estrogenii sunt un grup de hormoni feminini, cu rol esențial în funcționarea sistemului reproducător la femei. Estrogenul este secretat la femei de către ovare, dar și bărbații secretă cantități mai mici produse de către testosteronul circulant, cu ajutorul enzimei nimite aromataza.

La femei, estrogenul împreună cu progesteronul, un alt hormon important secretat de ovare, reglează ciclul menstrual, pregătește uterul pentru o eventuală sarcină și contribuie la dezvoltarea ovarelor.

Pe lângă această funcție legată de aparatul reproducător, estrogenul are numeroase alte roluri în organism: reglează conținutul de colagen menținând astfel elasticitatea pielii, contribuie la menținerea temperaturii corpului, previne pierderea densității osoase, reglează producția de colesterol.

La om sunt 4 tipuri de estrogeni: estronul (E1), estradiolul (E2), estriolul (E3) și estetrolul (E4):

• Dintre acestea, estradiolul este cel mai puternic, fiind întâlnit la femeile aflate la vârsta fertilă. Este, de asemenea folosit de către medici ca marker al sănătății ovarelor.

• Estronul este un estrogen mai slab, și este singurul tip de estrogen care rămâne după menopauză. Este de asemenea, principalul tip de estrogen întâlnit la bărbați.

• Estriolul și estetrolul sunt secretate mai ales în timpul sarcinii.

Excesul de estrogen poate conduce la un dezechilibru endocrin, cu consecințe nefaste asupra sănătății. La polul opus, niveluri scăzute de estrogen pot afecta multe zone ale corpului, inclusiv sistemul reproducător, pielea, părul, oasele, mușchii, creierul și țesutul mamar.

Sunt numeroși factorii care pot determina creșterea nivelului de estrogen, printre care se numără obezitatea, anumite tipuri de medicamente, expunerea la anumite substanțe chimice cum ar fi BPA-ul din plastic, ftalații din produsele cosmetice. Terapia de substituție hormonală și contraceptivele orale pe bază de estrogen constituie factori de creștere a nivelului hormonal.

Anumite afecțiuni pot determina și ele un nivel crescut de estrogen: sindromul ovarelor polichistice, endometrioza, fibroza uterină, anumite tipuri de cancer cum ar fi cel ovarian, rezistența la insulină/diabetul, bolile hepatice.

Atunci când nivelul de estrogen se menține crescut o perioadă mai îndelungată, aceasta crește riscul de a dezvolta cancer de sân și ovarian, de col uterin, endometrial si colorectal.

În plus, crește riscul pentru hipertensiune, cheaguri de sânge, hipocalcemie. Un studiu din 2017 din Coreea de Sud a găsit o asociere între nivelurile ridicate de estriol liber și un risc crescut de diabet gestațional.

La bărbați, niveluri crescute de estrogen pot duce la afecțiuni ale prostatei și la ginecomastie (o umflare benignă a țesutului mamar masculin).

Ce este estrogenul din soia? 

Soia conține niște substanțe fitochimice cu o structură similară cu a estrogenului, numite generic fitoestrogeni – estrogeni din plante. Rolul lor în natură, însă, este foarte diferit de al estrogenului uman.

Plantele produc niște substanțe numite flavonoizi pentru a-și colora fructele și florile și pentru a se apăra de prădători precum insectele și bolile fungice. Culorile florilor albe și albastre de exemplu, sunt date de o sub-clasă de flavonoizi numiți flavone. Culoarea mov/albastru închis a fructelor de pădure și a strugurilor este dată de flavonoizii numiți antocianine.

Aceste substanțe au proprietăți antioxidante, antibacteriene și antifungice foarte puternice, tocmai pentru că sunt menite să protejeze plantele de diferite boli și dăunători macro și microscopici.

O sub-clasă aparte a acestor flavonoizi o constituie izoflavonele. Izoflavonele sunt numite și fitoestrogeni, datorită proprietăților lor asemănătoare cu ale estrogenului. Nu sunt singurii fitoestrogeni din natură, lignanii și cumestanii sunt și ele familii de substanțe din această categorie. Dintre cumestani, de exemplu, soia conține un subcompus numit cumestrol, tot un fitoestrogen, însă în cantități mai mici.

Izoflavonele sunt și ele de mai multe tipuri, iar în soia întâlnim cel mai adesea trei dintre ele și anume genisteina, daidzeina și gliciteina. Soia poate conține între 100-200 mg de izoflavone la 100 g din care 57% genisteină și 37% daidzeină, restul fiind gliciteină. Aceasta face ca soia să fie cea mai importantă sursă de fitoestrogeni cunoscută. Alte plante care conțin cantități importante de fitoestrogeni sunt trifoiul roșu și lucerna.

Conținutul de izoflavone din plante poate varia foarte mult (până la de trei ori) pentru aceeași specie în funcție de condițiile de creștere, zone geografice, an, factori de stres biotic (de exemplu, dăunători) și factori de stres abiotic, cum ar fi temperatura, starea nutrițională sau seceta.

Mai jos, un tabel orientativ cu principalele surse de izoflavone:

mg/100 g – valoare medie derivată din mai multe experimente

Dintre sursele alimentare, izoflavonele pot fi găsite în leguminoase, nuci și unele fructe, cum ar fi coacăze și stafide, cafea și cereale, dar cele mai importante rămân boabele de soia și derivatele lor.

Produse fermentate/nefermentate din soia și conținutul lor de izoflavone:

mg/100 g – valoare medie derivată din mai multe experimente

Estrogenul și cancerul

Cum anume poate estrogenul, acest hormon indispensabil pentru apariția vieții, să conducă la cancer?

Nu toate tumorile sunt sensibile la hormoni. Există însă tumori așa-zis hormon-dependente, care depind de hormoni pentru a se dezvolta. Celulele canceroase ale acestor tumori au atașate pe suprafața lor niște proteine numite receptori care, atunci când înâlnesc hormonul-cheie, estrogenul sau progesteronul, se leagă de acesta, ceea ce va alimenta celula canceroasă, ajutând-o să crească și să se răspândească.

Cele mai întâlnite cancere hormon-dependente sunt cancerul mamar (poate fi alimentat de estrogen și progesteron), cancerul ovarian (poate fi alimentat de estrogen), cancerul uterin sau endometrial (poate fi alimentat de estrogen și progesteron) și cancerul de prostată (poate fi alimentat de testosteron și alți hormoni similari).

Există mai multe tipuri de cancere mamare și nu toate sunt hormon-dependente. Astfel, în cazul unora dintre tumorilor mamare, când hormonii estrogen și progesteron se atașează de receptorii celulelor lor, ei alimentează dezvoltarea cancerului.

Cancerele mamare sunt împărțite în mai multe categorii, în funcție de existența și tipul acestor receptori:

• cancere cu receptori de estrogen pozitivi (ER pozitiv sau ER+)
• cancerele mamare care nu au receptori de estrogen (ER-)
• cancerele cu receptori de progesteron pozitivi (PR pozitiv sau PR+)
• cancerele mamare care nu au receptori de progesteron (PR-)

Se estimează că 80% dintre acestea sunt cancere cu receptori de estrogen pozitivi (ER+).

Dacă celula canceroasă are unul sau ambii receptori de mai sus, poate fi folosit termenul de cancer de sân cu receptor hormonal pozitiv sau HR+. Dacă celula canceroasă nu are nici receptorul de estrogen, nici de progesteron, se numește cancer cu receptor hormonal negativ sau HR-.

Cu alte cuvinte, asta înseamnă că, pentru cancerele HR+ , prevenirea  atașării hormonilor estrogen și progesteron la receptori poate ajuta la prevenirea creșterii și răspândirii cancerului. De aceea, în aceste tipuri de cancere se recomandă tratamente ce pot bloca receptorii celulelor canceroase, sau care împiedică organismul să producă hormoni.

Există și cancere de sân care nu sunt hormon dependente. Unele celule canceroase mamare produc o cantitate excesivă dintr-o proteină numită „Her2/neu”. Aceste celule sunt „HER-2-pozitive”. Tumorile care nu sunt nici ER+, PR+ sau HER-2 se numesc „triplu negative”, sunt cele mai agresive și în prezent nu există un tratament țintit pentru ele (ele nu reacționează la tratamente hormonale).

Efectul fitoestrogenilor asupra cancerelor hormon-dependente

Știută fiind problema indusă de estrogenul uman care poate, prin mecanismele descrise mai sus, să ducă la dezechilibre hormonale și cancer, s-a răspândit teama că și fitoestrogenii ar putea avea același efect. Așa că de vreo 30 de ani se tot fac studii pe această temă. Studii care au clarificat lucruri dar au și creat multă confuzie.

În esență, studiul izoflavonelor se concentrează pe capacitatea lor de a se lega de receptorii de estrogen, blocând astfel acțiunea nocivă a estrogenilor naturali din sânge.

Studiile au arătat că efectul anticancerigen al izoflavonelor se bazează pe acțiuni multiple: legarea de receptorii de estrogen (ER), modificarea căilor de semnalizare celulară și inhibarea enzimelor cheie implicate în metabolismul hormonilor sexuali. De asemenea, potențialul anticancerigen al izoflavonelor are efecte pozitive prin mecanisme independente care nu implică ER, cum ar fi activitatea antioxidantă, reducerea bioactivării agenților cancerigeni și stimularea detoxifierii.

Un interes aparte a fost suscitat de genisteină, un fitoestrogen prezent în soia care pare că, atunci când se leagă de celulele tumorale, modulează diferite etape ale ciclului celular al acestora:

• inițiază apoptoza (distrugerea celulară) a celulelor canceroase,
• împiedică angiogeneza (formarea de noi vase de sânge în țesutul tumoral)
• inhibă metastaza, împiedicând proliferarea celulelor canceroase
• acționează ca un inhibitor tirozin-kinazic (blochează activitatea celulelor canceroase)
• în sistemul nervos, induce efecte neuroprotectoare

Genisteina pare că ar avea proprietatea de a inhiba, in vitro, activitatea tirozin-kinazei, o enzimă prezentă în celulele canceroase care acționează ca un comutator on/off pentru aceste celule. Independent de legarea de receptorii de estrogen, genisteina pare că ar avea și capacitatea de a afecta genele legate de controlul creșterii celulare.

Deși multe rezultate in vitro și preclinice sugerează că izoflavonele din soia au efecte antiproliferative, alte studii sugerează că pot promova creșterea celulelor cancerului mamar. O mare parte din aceste studii a folosit genisteina izolată. Cu toate acestea, datele de la cel puțin un studiu pe animale în care izoflavonele de soia au promovat creșterea tumorii sugerează că acest efect nu se observă atunci când se consumă soia sub formă de aliment integral în loc de izoflavone izolate.

O altă familie de fitoestrogeni prezenți în soia (dar în cantități mai mici), cumestanii, acționează ca agent anti-cancer mamar atât in vitro cât și in vivo. Aportul zilnic de cumestrol a fost asociat cu un risc scăzut de tumori cu receptor hormonal negativ HR-. Femeile cu aport moderat de cumestrol au avut un risc semnificativ mai mic (50%) de apariție a tumorilor HR-.

Ce zic studiile?

După cum se va observa, studiile clinice arată rezultate contradictorii în privința eficacității izoflavonelor în evoluția cancerului de sân. Acțiunea izoflavonelor ca modulatori selectivi ai receptorilor de estrogen depinde de mai mulți factori precum precum vârsta, sexul, starea hormonală, tipul de izoflavone consumate (proteine ​​din soia sau izoflavone izolate), cantitatea, dieta generală și frecvența.

– Consumul regulat de soia

Un meta-studiu care a analizat 35 de studii independente arată că izoflavonele din soia scad riscul de cancer de sân atât la femeile aflate în premenopauză, cât și la cele în postmenopauză. Efectul este mai evident la femeile asiatice decât la cele care locuiesc în țările occidentale, probabil din cauza diferențelor de calitate (alimente fermentate tradițional) și cantitate a produselor cu izoflavone ingerate. Astfel, la femeile asiatice, o dietă bogată în alimente din soia scade riscul de cancer de sân cu 30%.

– Consumul de soia la pacienții cu cancer

O altă meta-analiză a cinci studii care au inclus peste 11.000 de paciente de sex feminin diagnosticate cu cancer de sân s-a concentrat pe relația post-diagnostic dintre consumul de alimente din soia și mortalitatea sau recidiva cancerului.

Studiul a concluzionat că ingestia de alimente din soia a redus mortalitatea și recidiva în toate tipurile de cancer de sân, în special la pacienții cu ER-negativ, ER-pozitiv/PR-pozitiv și în postmenopauză. La femeile diagnosticate cu cancer de sân sub tratament cu tamoxifen, consumul de plante care conțin izoflavone nu a modificat nivelurile plasmatice ale medicamentului și ale metaboliților săi. Mai mult, un studiu recent arată că un aport moderat de izoflavone din soia (5–10 g proteină din soia/zi) ar avea un efect optim asupra tratamentului cu tamoxifen.

Alte două studii realizate pe un total de peste 15000 de paciente din SUA și China au demonstrat că nu există efecte adverse ale consumului de alimente din soia asupra riscului de recidivă. Mai mult, unul dintre aceste studii a constatat un risc semnificativ redus de recidivă a cancerului la pacienții care au consumat cel puțin 10 mg de izoflavone pe zi.

Specialiștii avertizează, totuși, că dovezile „sunt mai limitate” în ceea ce privește suplimentele cu izoflavone.

– Consumul de soia în peri și postmenopauză

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA) a efectuat o analiză a literaturii medicale, concentrându-se pe corelația dintre aportul de izoflavone din soia și efectele induse asupra sânului (densitatea mamografică, expresia markerului proliferativ Ki67), uterului (grosimea endometrului, modificări histopatologice) și tiroidei (hormonul tiroidian).

Rezultatele au arătat că aportul de 35-150 mg izoflavone/zi nu afectează aceste organe la femeile aflate în peri și postmenopauză.

Un studiu realizat la Universitatea din Illinois arată că genisteina poate duce la creșterea celulelor canceroase umane de tip ER+ implantate în șoareci. În urma studiului, specialiștii recomandă prudență în ceea ce privește utilizarea suplimentelor de soia bogate în izoflavone pentru femeile cu cancer de sân, în special dacă sunt la menopauză.

– Consumul de soia la bărbați

Izoflavonele au demonstrat eficacitate și în cancerul de prostată în mai multe studii: in vitro, in vivo și în numeroase studii clinice. Concluzia unei meta-analize recente sugerează că aportul de fitoestrogeni, în principal genisteină și daidzeină, poate fi corelat cu un risc mai scăzut de cancer de prostată.

– Consumul de soia în copilărie

Momentul în care se începe consumul de soia este și el foarte important. Mai multe studii sugerează că dietele bogate în soia la începutul vieții și până la pubertate sunt asociate cu un risc scăzut de cancer de sân – și că introducerea izoflavonelor în alimentația femeilor adulte poate să nu aibă un impact la fel de mare asupra riscului de cancer al acestora. Această concluzie este în concordanță cu studiile pe animale, care sugerează că fitoestrogenii din soia au rol protector doar în anumite stadii de dezvoltare.

Două meta-analize au constatat că consumul de soia este asociat în mod semnificativ cu un risc redus de cancer de sân în populațiile asiatice, dar nu și occidentale, ceea ce poate fi explicat atât prin consumul mai mare de soia în rândul asiaticilor, cât și prin tendința lor de a consuma soia de la o vârstă fragedă.

Acest lucru este în general în concordanță cu studiile pe animale, care sugerează că soia are efect protector în anumite stadii de dezvoltare, dar nu și în altele.

Deci, unde-i adevărul?

Ca de obicei, adevărul depinde de unghiul din care privești. Există astăzi sute de studii făcute pe zeci de mii de pacienți care atestă beneficiile izoflavonelor din soia privind prevenirea cancerului și a altor boli. Și totuși, deși acestea arată că fitoestrogenii acționează diferit față de estrogenul uman, având mai degrabă un efect inhibitor sau neutru față de tumori, persistă teama că soia ar fi periculoasă pentru sănătate. Unde este adevărul?

Conform American Cancer Society, confuzia a pornit de la faptul că studiile pe oameni și studiile pe animale pot arăta rezultate diferite. În unele studii pe animale, rozătoarele au fost expuse la doze mari de izoflavone, mult mai mari decât cele la care sunt expuși oamenii care consumă soia. În plus, șoarecii procesează soia diferit față de oameni, astfel că la oameni s-au văzut rezultate diferite.

De fapt, în studiile pe oameni, fitoestrogenii din soia par fie să nu aibă niciun efect, fie să reducă riscul de cancer de sân (în special în țările asiatice, unde aportul pe tot parcursul vieții este mai mare).

Bineînțeles, confuzia fiind atât de mare, s-au făcut și studii și metastudii care să verifice dacă există o diferență între rezultatele obținute pe oameni și cele obținute pe șoareci. Astfel, s-a observat că șoarecii metabolizează diferit izoflavonele. Și aici s-au observat diferențe chiar între diferitele specii de rozătoare folosite în laborator.

Genisteina neconjugată este cea care care rămâne nemetabolizată după ce ce se consumă alimente bogate în izoflavone, proces care are loc în enterocitele din intestinul subțire. Ulterior, aceasta ajunge în plasmă în concentrații variabile. La șoareci, acest proces se pare că se petrece diferit, ei având o eficiență mult redusă a metabolizării genisteinei.

În unul dintre studii, proporția de genisteină neconjugată ​​în plasmă, la adulți și sugari care au consumat diferite alimente din soia, genisteină ​​pură sau un supliment de izoflavone a fost <1% în medie și <2% la concentrații de vârf. În schimb, concentrațiile plasmatice de genisteină la șobolani și șoareci de laborator cărora li s-au aplicat diete pe bază de soia au fost de 23, 58 și 150 de ori mai mare decât la oameni.

Prin urmare, concentrațiile semnificativ mai mari de genisteină ​​activă biologic (neconjugată) la anumite specii de șoareci pun la îndoială valoarea utilizării acestor animale pentru a obține o perspectivă asupra efectelor izoflavonelor la oameni, în special asupra țesutului mamar.

Pe lângă procesul de metabolizare diferit, studiile pe oameni diferă fundamental de cele pe animale prin metoda de introducere în organism a izoflavonelor.

De multe ori, studiile de laborator realizate pe șoareci presupun implantarea unor tumori umane în șoareci, apoi injectarea subcutanată a genisteinei, fapt care elimină din ecuație procesul natural de metabolizare a acesteia. Practic la șoareci, tumora ia contact cu o concentrație enormă de genisteină activă neconjugată.

Evident, nu este prea etic să injectezi genisteină activă direct în tumora unui om bolnav de cancer și să vezi ce se întâmplă. Studiile referitoare la oameni se bazează pe izoflavonele ingerate din alimentație sau din suplimente. Astfel, la om s-a observat cum concentrațiile de izoflavone neconjugate rămân scăzute chiar și după expunerea repetată la izoflavone din alimente pe bază de soia.

Merită să menționez această cercetare ca fiind edificatoare în privința controversei legate de diferențele dintre studiile pe șoareci și cele pe om.

O altă limitare serioasă în ce privește studiile pe șoareci este că mare parte din ele nu iau în considerare mecanismele independente de ER prin care izoflavonele oferă un rol protector asupra organismului, cum ar fi activitatea lor antioxidantă importantă.

Cu toate acestea, pentru că mai multe studii au furnizat rezultate mixte sau contradictorii, recomandarea generală pentru pacienții diagnosticați cu cancer ER+ este în prezent evitarea consumului de cantități mari de produse care conțin izoflavone. De asemenea, se recomandă precauție în legătură cu suplimentele cu izoflavone, care pot conține cantități potențial periculoase.

Concluzii

În ciuda unor dovezi contradictorii oferite de unele studii de laborator și mai ales pe animale, un număr tot mai mare de dovezi clinice sugerează că alimentele din soia sunt sigure pentru consumul uman la niveluri moderate. Până în prezent, dovezile nu indică niciun pericol derivat din consumul de soia la oameni, iar beneficiile pentru sănătate par să depășească orice risc potențial.

De fapt, există tot mai multe dovezi că prin consumul de alimente tradiționale din soia, cum ar fi tofu, tempeh, edamame, miso și laptele de soia se poate reduce riscul de cancer de sân, în special în rândul femeilor asiatice care încep o alimentație bazată pe soia încă din copilărie.

Dovezile clinice descriu în general o relație inversă între consumul de soia și diagnosticul de cancer de sân, deși gradul protecție pentru a reduce riscul de cancer mamar variază în funcție de pacienții studiați.

Studiile clinice arată că la subiecții sănătoși aflati în postmenopauză și la pacienții cu cancer de sân, expunerea la izoflavone nu afectează densitatea țesutului mamar sau proliferarea celulelor mamare. Acest efect contrastează cu efectele cunoscute ale estrogenului și progesteronului, care cresc densitatea țesutului mamar, proliferarea celulelor mamare și riscul de cancer de sân.

În privința studiilor efectuate pe animale, nu se știe încă dacă aceste rezultate sunt aplicabile la om, deoarece s-a stabilit că există diferențe între specii în metabolismul izoflavonelor.

Atenționările privesc în special suplimentele cu izoflavone. Medicii avertizează că persoanele diagnosticate cu cancer ar trebui să evite suplimentele, deoarece acestea oferă adesea doze foarte mari de izoflavone și nu au fost bine studiate încă. Sunt necesare mai multe cercetări și, în mod special, studii clinice realizate pe oameni, pentru a determina doza optimă și momentul de expunere pentru a maximiza efectele anticancer, minimizând în același timp riscul de vătămare.

Vă recomand cu căldură să parcurgeți studiile menționate în bibliografie (și altele) dacă doriți informații științifice suplimentare, și să decideți informat. Din moment ce nu există un consens (la fel ca în orice legat de nutriție), vă încurajez ca, dacă doriți să includeți mai multă soia în alimentație să citiți pe această temă și să alegeți în funcție de propria situație. Mai jos este o listă de studii care vă pot oferi mult mai multe detalii decât aș putea să includ eu într-un singur articol.

Referințe bibliografice

1. Barrie R. Cassileth, PhD, and Ian Yarett: Soy Phytoestrogens and Breast Cancer: An Enduring Dilemma, The ASCO Post, Iulie 2012
2. Daniela-Saveta Popa and Marius Emil Rusu: Isoflavones: Vegetable Sources, Biological Activity, and Analytical Methods for Their Assessment, IntechOpen, (Open access peer-reviewed chapter), Februarie 2017
3. Sayanta Dutta, … Parames C. Sil, Phytoestrogens as Novel Therapeutic Molecules Against Breast Cancer, 2021
4. Mark Messina: Insights Gained from 20 Years of Soy Research, The Journal of Nutrition, Volume 140, Issue 12, December 2010, Pages 2289S–2295, 2010
5. Hardeep Singh Tuli, Muobarak Jaber Tuorkey, Falak Thakral, Katrin Sak, Manoj Kumar, Anil Kumar Sharma, Uttam Sharma, Aklank Jain, Vaishali Aggarwal and Anupam Bishayee: Molecular Mechanisms of Action of Genistein in Cancer: Recent Advances, Frontiers in Pharmacology, Dec 2019
6. University Of Illinois At Urbana-Champaign: Estrogen Found In Soy Stimulates Human Breast-Cancer Cells In Mice, Science Daily, Nov 2001
7. Kenneth DR Setchell,Nadine M Brown, Xueheng Zhao, Stephanie L Lindley, James E Heubi, Eileen C King, and Mark J Messina: Soy isoflavone phase II metabolism differs between rodents and humans: implications for the effect on breast cancer risk, The American Journal of Clinical Nutrition, Nov. 2011
8. Alte surse consultate:

• https://addon.life/, 
• https://doc.ro/, 
• https://www.medicalnewstoday.com/, 
• https://www.cancer.org/, 
• https://www.bcpp.org/