Ați cumpărat vreodată un produs pe care scrie 100% Natural, doar ca să constatați acasă că lista de ingrediente seamănă mai mult cu tabelul lui Mendeleev decât cu ce ar fi cules bunica din grădină? Când vedeți eticheta “bio” pe un aliment, la ce vă gândiți? Dacă sunteți ca mine (și milioane de alți consumatori), cel mai probabil imaginea care vă apare în minte este una idilică, asemenea unei narațiuni pastorale: ferme de familie, animale care pasc pe pajiști înverzite, livezi de pomi fructiferi, verdețuri crescute în grădină, bucătăria unde mama încă mai pune conserve pentru la iarnă etc.
Însă această poveste narată de departamentele de marketing ale companiilor este de cele mai multe ori doar atât, căci modul în care sunt produse mare parte din aceste alimente este cât se poate de modern. Haideți să vedem ce înseamnă alimentele bio și cum să le alegem corect.
Acum niște zeci de ani era destul de simplu să știm unde și cum a fost produsă mâncarea noastră. Alimentele proveneau mai ales din agricultura locală sau erau produsul industriei locale. Gradul de industrializare în alimentație era destul de redus, iar aditivii nu se prea foloseau.
Azi, lucrurile s-au schimbat. Etichetele din supermarketuri nu ne oferă aproape nicio informație despre cum au fost produse alimentele, despre cum și unde a crescut și ce a mâncat puiul de la cina noastră. Însă cumva intuim că multe produse nu sunt ok, așa că, în căutarea unei mâncări mai curate, ne orientăm către raftul de produse bio.
Astfel, ne punem toate speranțele de a mânca sănătos în etichetele care zugrăvesc termeni ca „natural”, „fără chimicale”, „sănătos”, „curat”, „autentic”, „fără îngrășăminte”, „fără antibiotice”, „fără aditivi” etc. (în general multe “fără”). De cele mai multe ori însă, aceste cuvinte nu corespund realității, ci mai degrabă unei imagini idealizate despre cum credem fiecare dintre noi că ar trebui să fie mâncarea sănătoasă, iar producătorii știu și folosesc acest lucru.
Ce înseamnă și cum alegem un produs bio?
România are peste 9,000 de producători înregistrați în agricultura ecologică și câteva sute de comercianți pe o piață în creștere. Ceea ce a dus la o abundență de ofertă dar și la confuzie între termenii folosiți de producători. Este vreo diferență între eco și bio? Ei bine, nu. Bio, eco, organic se referă la același lucru, dar fiecare țară folosește preponderent un termen sau un altul.
În România (și în UE), produsele bio trebuie să provină din agricultură biologică, ecologică sau organică, termeni cu sens echivalent în legislația de la noi și din UE. Niciun alt termen precum „natural”, „tradițional”, „curat” etc. nu are acest sens și nu se poate referi la agricultură organică.
România s-a aliniat legislației europene, așa încât atât produsele locale și cele importate trebuie să respecte aceleași standarde. Acestea reglementează toate etapele de producție și procesare pentru toate tipurile de produse, vegetale, animaliere și piscicole certificate bio.
De ce este important acest lucru? Pentru că dacă un produs are ingrediente de bază ecologice dar prin procesare s-au introdus aditivi alimentari, acesta nu mai e bio, chiar dacă pe etichetă scrie “natural” în verde aprins. Practic orice intervenție asupra unui produs în orice etapă de la fermă în farfurie, trebuie să includă practici și ingrediente certificate ca ecologice.
Cum ajunge un produs să fie certificat ca bio/eco?
Statul are obligația să se asigure de acest lucru prin organismele de certificare, firme ce realizează controale în urma cărora producătorii vor primi certificatul de produs ecologic şi îşi vor putea eticheta produsele cu menţiunea „ecologic”. În România sunt 14 organisme de control și certificare, listate pe site-ul Ministerului Agriculturii. Aceste certificări au o valabilitate limitată (până la 15 luni), se alocă pentru fiecare produs în parte, nu pentru firma producătoare în ansamblu, iar verificările se fac de regulă anual.
La nivelul UE sunt și alte organisme de certificare eco pentru fermieri, producători, procesatori, distribuitori, importatori, exportatori, proprietari de restaurante etc.
De exemplu, o firmă producătoare de ouă și carne de pui ar putea să fi fost certificată eco pentru ouă anul trecut, dar nu și pentru carne. Anul acesta, poate să nu mai primească certificarea pentru ouă, deci nu ar mai avea voie să le vândă cu eticheta bio/eco. De aceea noi, cumpărătorii, trebuie să fim în permanență vigilenți și să citim etichetele.
La ce ne uităm pe etichetă?
1. Logo-ul
Sigla verde UE
Începând cu 1 iulie 2010, pe produsele bio preambalate vândute în UE este obligatorie aplicarea logo-ului comunitar UE, ce oferă recunoaşterea produselor certificate ecologic în întreaga Uniune Europeană. Totuși, pentru produsele importate, acest logo este opțional.
Pentru a obține sigla verde UE și mențiunea „bio”, produsele trebuie să fie certificate de un organism de certificare agreat în UE pentru a atesta conformitatea lor cu regulamentul ecologic al UE.
Ce atestă o certificare eco garantată de sigla verde UE?
Pe scurt, dacă un produs este certificat ca ecologic, fapt atestat de prezența logo-ului UE, aceasta ar trebui să garanteze că produsul respectă:
- protecția climei și a mediului
- conservarea fertilităţii solului
- conservarea biodiversităţii
- respectarea ciclurilor naturale și a bunăstării animalelor
- absența utilizării produselor chimice și sintetice,
- absența OMG-urilor (organismelor modificate genetic)
- etichetare transparentă pentru consumatori
Sigla „ae”
Sigla “ae” este proprietatea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România și apare pe produsele care au fost certificate în România ca provenind din agricultura ecologică, de către unul din organismele de certificare agreate de Minister și menționate mai sus.
Conform legislației românești, produsele pe al căror ambalaj apare această siglă trebuie să aibă cel puţin 95% din ingrediente obţinute în conformitate cu metoda de producţie ecologică.
Ce atestă o certificare eco garantată de sigla națională „ae”?
- Cel puţin 95% din ingrediente sunt obținute din agricultură ecologică, indiferent că produsul este obținut local sau importat.
- Produsele nu conțin organisme modificate genetic și derivate ale lor
- Pentru cultivarea plantelor nu au fost utilizați fertilizanţi, insecticide și pesticide de sinteză
- Pentru creșterea animalelor nu au fost folosiți stimulatori şi regulatorilor de creştere sau hormoni
- Pentru tratarea animalelor nu s-au folosit antibiotice
- Exploataţia agricolă de unde provin produsele a parcurs o perioadă de conversie (de la agricultura convențională) de minimum doi ani
- Pentru prepararea alimentelor ecologice procesate nu au fost folosiți aditivi alimentari, substanţe complementare şi substanţe chimice de sinteză.
Alte certificări
Alte logo-uri ale organismelor de certificare aprobate în România, ce pot fi găsite pe produse locale sau importate:
2. Numele sau codul organismului de inspecţie şi certificare
Fiecare firmă care certifică produsele bio primește un cod unic ce va fi marcat pe produs și folosit pentru identificarea tuturor producătorilor certificați de acea firmă.
Codul va include date despre țara unde a fost certificat produsul, mețiunea referitoare la calitatea ecologică/bio a produsului, și un număr unic atribuit unui singur organism de certificare.
De exemplu, firma Ecocert va aplica codul: RO-ECO-007 unde RO este țara (România), ECO atestă că este un produs ecologic, iar 007 este codul numeric unic al companiei Ecocert. Astfel vom ști că produsul a fost certificat drept ecologic de un anumit organism de certificare din România.
Un produs ce are codul IT-BIO-009 este certificat de un organism din Italia, și anume CCPB, cu sediul în Bologna (în acest caz este vorba de laptele de migdale de la Lidl).
La ce ne ajută asta? De exemplu, să facem o căutare după codul RO-ECO-007 și să găsim lista producătorilor certificați de Ecocert în anul 2021, verificând astfel dacă un anumit producător este într-adevăr certificat bio pentru produsul respectiv.
3. Locul de producere a materiilor prime
Locul de proveniență este obligatoriu de menționat și această informație ne ajută foarte mult. Sunt trei feluri de mențiuni posibile:
- „Agricultură UE”, atunci când materia primă agricolă a fost produsă în UE
- „Agricultură non-UE”, atunci când materia primă agricolă a fost produsă înafara UE;
- „Agricultură UE/non-UE”, atunci când produsul conține materia primă originară atât din UE cât și din afara UE.
De ce este asta important? Țările dinafara UE au alte standarde de calitate, nu neapărat mai slabe, dar diferite. UE a impus standarde foarte stricte cu privire la OMG-uri de pildă, multe pesticide și îngrășăminte periculoase sunt interzise, dar acest lucru nu se întâmplă peste tot în lume. E adevărat că certificarea eco ar trebui să asigure trasabilitatea tuturor ingredientelor eco ale unui produs, de la sursa agricolă până în magazin, dar acest lucru este extrem de greu și nu întotdeauna eficient în economia globalizată. Astfel, consumatorul ar trebui să decidă în cunoștință de cauză dacă dorește să cumpere produsul sau nu.
Atenție: Dacă pe etichetă nu apare sigla, numele/codului certificării obținute, în schimb produsul e marketat ca „natural 100%”, „tradițional”, „autentic”, „sănătos”, „curat” sau orice alt cuvânt similar, acel produs nu este ecologic conform legii, adică nu există nicio garanție că respectă standardele impuse agriculturii ecologice, chiar dacă provine de la o fermă/un producător „de la țară” sau cunoscut.
Să luăm de exemplu cazul recent al mierii contrafăcute. S-a demonstrat că tone de miere așa-zis naturală, românească, vândute pe piața europeană, erau de fapt un amestec de miere provenit de peste tot din lume, dovedindu-se că mare parte din ea era de fapt contrafăcută. Puteți verifica data viitoare când mergeți la cumpărături. Deși eticheta te-ar duce cu gândul la o stupină din grădina cu flori a familiei, pe unele borcane cu miere scrie ”Proveniență non-UE”.
Acest lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, sau că mierea nu e reală, ci doar că povestea pastorală nu e reală, iar dacă ați intenționat să cumpărați o miere de pe o pajiște din România, acest fapt este fals, ați cumpărat de fapt un amestec de miere (sau produs similar cu mierea) din diferite surse, cumpărat en-gros de undeva din China, importată și ambalată la noi.
Studiu de caz: ouăle bio de la Lidl
Am vrut să văd cum se leagă toate aceste date când ești în magazin și vrei să te asiguri că într-adevăr cumperi un produs bio. Lidl are o gamă destul de mare de produse ecologice, așa că m-am uitat pe eticheta ouălor Bio, un produs pe care de altfel îl cumpăr destul de des.
Eticheta afișează:
- Logo-ul verde comunitar
- Codul ro-eco-007, atribuit firmei de certificare Ecocert
- Numele firmei producătoare, Galina Bio Eggs
- Locația: Varvor, jud. Doj, România.
La o simplă căutare după aceste date, aflu astfel că găinile sunt crescute în regim ecologic în locații din Breasta, Predești și Varvorul de Jos și că au fost hrănite cu lucernă și plante furajere crescute în regim ecologic în aceleași locații ca cele unde se află găinile.
Aflu că această companie a fost certificată eco de către Ecocert (organism de certificare ce are atribuit codul ro-eco-007), și are o certificare validă în 2021 ca producător de produse ecologice. Pot verifica toate acestea pe siteul Ministerului Agriculturii unde pot accesa chiar și certificarea. Documentul de certificare atestă, printre altele că ferma cultivă lucernă și alte plante de nutreț în Breasta, Predești și Varvorul de Jos, în regim ecologic, în aceleași locații ca cele ude se află găinile ouătoare. Deci se poate face presupunerea rezonabilă că găinile au fost hrănite cu furaje ecologice, așa cum cere legea.
Dintr-o dată, un simplu cod mi-a furnizat o mulțime de informații despre unde, cum trăiesc și ce mănâncă găinile ale căror ouă le voi găti la micul dejun.
Alte instrumente utile
Proiectul OpenFoodFacts.org a realizat o bază de date cu produse alimentare, realizată de voluntari din întreaga lume, inclusiv România. Puteți verifica acolo certificările, ingredientele, proveniența produselor din supermarket, sau puteți contribui chiar voi la îmbogățirea bazei de date. Există și o aplicație pe care o puteți descărca gratuit.
Aplicația BeeScan promite să verifice informațiile despre un produs pe baza scanării codului de bare, menționând inclusiv dacă produsele sunt bio/organice.
Desigur că poate părea complicat să verifici atât de detaliat toate etichetele atunci când mergi la cumpărături. Într-o lume ideală probabil nu ar fi nevoie de munca unui detectiv de investigații ca să afli de unde vin ouăle de la micul dejun. Însă poate fi un timp bine investit în sănătatea voastră și merită efortul măcar pentru produsele pe care le cumpărați frecvent. În plus, o dată ce aflați cum să descifrați eticheta, va fi din ce în ce mai simplu, iar aplicațiile mobile pot ajuta.
Dacă doriți să studiați mai mult:
- Producția și etichetarea produselor ecologice
- Legislație europeană
- Legislație națională
- REGULAMENTUL (UE) 2018/848 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice