Alcoolul II – Mituri despre alcool care ar putea să-ți ruineze sănătatea

În articolul precedent am vorbit despre importanța de a ne analiza mai bine relația cu alcoolul și de a conștientiza rolul lui la nivel personal și social. Pentru că, dincolo de problema medicală, avem de a face întâi și întâi cu o problemă psihologică și comportamentală.

În acest articol voi vorbi despre de ce este important să conștientizăm cât și când bem și să menținem un control asupra cantității de alcool ingerate, din perspectiva efectelor asupra organismului uman.

”Paradoxul francez”. Ce nu este alcoolul

Alcoolul nu este un aliment și multe ghiduri de sănătate publică menționează explicit că nu face parte din piramida alimentară.

Așa că, indiferent ce vor încerca să vă convingă companiile din domeniu, vinul nu este un aliment, berea nu este un aliment, nicio băutură alcoolică nu este un aliment (deși da, toate au calorii).

Desigur, se vorbește mult despre „paradoxul francez”: cum de francezii, care mănâncă multe specialități cu un conținut mare de grăsimi de origine animală (și deci colesterol) precum brânzeturile și carnea de porc, au totuși una dintre cele mai scăzute incidențe a bolilor de inimă din lume. Se consideră că aceasta se datorează unui consum crescut de vin roșu, bogat în resveratrol, un antioxidant puternic (Mai multe despre paradoxul francez).

Deși lumea științifică are rezerve față de această opinie (pe care eu le împărtășesc), producătorii și consumatorii de vin s-au agățat de a această „descoperire” pentru a promova consumul de vin. Și adevărul este că da, vinul conține resveratrol.

Dar, așa cum zicea gastroenterologul de renume mondial Hiromi Shinya, „nu poți decide dacă un aliment e bun sau rău luând în considerare un singur ingredient din el”, niciun aliment nu trebuie analizat din perspectiva unui singur element, ci trebuie privit în ansamblu.

Prin urmare, nu putem spune despre băuturile alcoolice că sunt bune doar pentru că anumiți compuși din ele, luați individual, sunt bune. Desigur, asta nu înseamnă că, dacă sunteți un adult sănătos, nu veți mai ciocni niciodată un pahar de șampanie de Revelion. Nici vorbă!

Înseamnă că, o dată ce știți exact care sunt efectele alcoolului, vă puteți planifica în cunoștință de cauză cantitatea și frecvența consumului, astfel încât să fie cât mai puțin nocive pentru situația voastră particulară. Dacă doriți să trăiți mult.

„Lasă tot și fugi”

Să ne imaginăm pentru o secundă că este o zi de duminică la voi în familie. După ce ați luat micul dejun, v-ați sorbit cafeluța și vă pregătiți de ora de curățenie. Nici n-ați băgat bine aspiratorul în priză că se aude mișcându-se ușa de la intrare. Nu așteptați pe nimeni, cine-o fi? Ei bine, nu este mama venită în vizită, ea nu ar vrea să vă sperie și nici n-ar veni neanunțată. Nici un musafir nepoftit, sau vecina de la 2 nu pot fi – și ei ar suna înainte, chiar dacă nu le-ar păsa așa mult dacă vă deranjează sau nu. Este chiar un hoț care încearcă să intre prin efracție. Ce faceți? Continuați curățenia sau sunați la poliție încercând să vă salvați? Cel mai probabil, veți trimite copiii în cameră, veți suna la poliție și veți lua primul obiect la îndemână cu care să vă apărați.

Mecanismul neurologic „luptă sau fugi” este activat și toate procesele mentale și fiziologice legate de supraviețuirea pe termen lung sunt încetinite, pentru că acum este nevoie să supraviețuiți momentului. Nu contează ce va fi peste 5 ani, important e să scăpați cu viață acum, apoi mai vedeți voi.

Exact așa se simte și procedează și corpul nostru atunci când bem alcool. Alcoolul este ca un răufăcător care ne intră în casă fără avertisment.

Din punct de vedere chimic, alcoolul este o toxină extrem de nocivă pentru organism. Singurul motiv pentru care nu suferim imediat daune iremediabile atunci când bem este acela că procesele de „expulzare” a alcoolului din organism se activează imediat. Ficatul, de exemplu, „lasă tot” ce mai avea pe ordinea de zi, exact precum cineva care se apără de un răufăcător, și se ocupă de eliminarea alcoolului.

Timp de câteva ore, corpul nostru va fi ocupat să se elibereze de alcool și va încetini alte procese metabolice vitale, consumând masiv resurse prețioase precum enzimele. Dar, este necesar să facă asta pentru a ne ține în viață.

Nu există o cantitate prea mică de alcool, sub care corpul să nu aibă de suferit. Orice cantitate declanșează exact același proces. La fel ca în cazul unei agresiuni asupra propriei locuințe, și în cazul alcoolului, agresiunea asupra organismului are efecte pe termen lung. Chiar dacă hoțul se sperie și fuge, o agresiune rămâne o agresiune. Iar din păcate, uneori, deznodământul poate fi chiar fatal. Exact ca în cazul alcoolului.

Ce este alcoolul sau cum se face țuica bună

S-o întâlnim pe Saccharomyces cerevisiae, o ciupercă, mai exact o drojdie, căreia îi place mult zahărul și amidonul. Așa că atunci când întâlnește fructe sau alte plante bogate în zaharuri sau carbohidrați (ca de ex. cartofii sau sau cerealele), începe să se hrănească cu acestea, declanșând procesul de fermentație.

În acest proces, S. cerevisiae secretă o enzimă care tranformă glucidele în alcool și dioxid de carbon. Drojdia se va hrăni astfel până când concentrația de alcool ajunge la 13-14%. Rezultă alcool etilic – etanol.

Ce credeți că se întâmplă în acest moment? Drojdia moare efectiv, din cauza intoxicației alcoolice – altfel spus nu mai are cu ce să se hrănească, doar produsul secundar reprezentat de etanol – și niciun organism viu nu supraviețuiește doar cu alcool.

Ceea ce rezultă este alcoolul nedistilat. Din acest motiv, până la descoperirea procedeului de distilare, în Evul Mediu, băuturile alcoolice precum vinul sau berea de exemplu, aveau o concentrație alcoolică mică. Desigur, odată cu descoperirea distilării, oamenii au putut să obțină concentrații mult mai mari de alcool, chiar și de peste 90%.

După ce drojdia moare, se încheie procesul de fermentație. Dacă ați văzut vreodată o damigeană cu vin, ați observat probabil că, pe măsură ce se apropie încheierea fermentației, stratul de drojdie de pe fundul recipientului se îngroașă. Iar la final, pentru a putea fi băut, vinul trebuie filtrat de drojdia care s-a sacrificat pe altarul bahic.

Cum se metabolizează alcoolul. Sau ce se înâmplă când ulciorul nu merge de multe ori la apă

Atunci când bem alcool, sistemul digestiv este primul afectat, și este afectat integral, pornind de la poarta de intrare – cavitatea bucală, până la stomac, organe interne, intestine, continuând cu tot restul organismului pe măsură ce substanțele rezultate din descompunerea lui se propagă prin sânge.

Ce e de reținut aici este că, o dată intrat în sânge, alcoolul ajunge la toate țesuturile, organele și în toate fluidele din corp, de unde și starea de rău generalizat resimțită după o beție.

Mai întâi, o cantitate mică este absorbită direct de limbă și mucoasa din cavitatea bucală.

Cam 20-25% din etanol este absorbit în sânge direct din stomac, restul de 75-80% va ajunge în intestinul subțire după care va intra în sânge. Din acest motiv, dacă bei pe stomacul plin, aceasta va întârzia absorbția alcoolului direct din stomac, deci nu te mai „îmbeți” atât de rapid.

Acum începe partea interesantă. Etanolul este din punct de vedere nutrițional considerat un nutrient, având valoare calorică (aprox 7 kcal/g). Deși în mod normal metabolizarea nutrienților (carbohidrații, lipidele, glucidele) este controlată de diverși hormoni (insulină, leptină etc.), în cazul etanolului controlul hormonal este extrem de limitat. Prin urmare, ficatul este cel care va prelua cea mai mare parte a sarcinii de a elimina etanolul din corp.

Ficatul se va ocupa de această sarcină cu prioritate. În prima fază, cu ajutorul unei enzime prezente în ficat numită alcool dehidrogenază, alcoolul este transformat într-o substanță extrem de toxică numită aldehidă acetică. Acetaldehida este o toxină cancerigenă, de 30 de ori mai toxică decât etanolul pur (Sursa).

Aldehida acetică poate produce leziuni severe tuturor organelor din corp: creier, ficat, inimă, rinichi, organe reproducătoare, sistemul digestiv, mușchi. Pentru a preveni acest lucru, intervine o a doua enzimă, aldehid dehidrogenaza, care transformă aldehida acetică în acid acetic (oțet), rezultând în final dioxid de carbon și apă.

Atunci când cantitatea de alcool este foarte mare și ficatul este depășit de situație, intră în scenă un sistem de avarie numit sistemul MEOS (sistemul microzomal de oxidare a etanolului) care poate să proceseze până la 10-20% din etanolul metabolizat de ficat (Sursa).

MEOS activează două enzime speciale ce formează citocromul P-4502E1(CYP2E1), specializate în metabolizarea medicamentelor și a altor substanțe xenobiotice (străine organismului) (Sursa). Acest sistem este deosebit de activ în cazul alcoolicilor cronici, de exemplu atunci când concentrația de alcool este extrem de mare (peste 3000mg/l).

Astfel, în cazul consumului cronic, atunci când este stimulată permanent acțiunea citocromului P-4502E1(CYP2E1), acesta poate să accelereze metabolizarea unor medicamente, să altereze metabolizarea lor în subcompuși toxici și să accentueze efectele secundare negative ale acestora, inclusiv să provoace leziuni ale ficatului.

În cazul consumului acut (episoade scurte de consum ridicat, alternate de abstinență), activarea MEOS va duce la inhibarea metabolizării unor medicamente, deci la o eficiență redusă a acestora (Sursa).

O a treia plasă de siguranță este metabolizarea etanolului prin intervenția unei alte enzime numite catalază.

Nu voi intra în detalii care țin de chimie, puteți citi în amănunt la linkurile menționate. Ce trebuie reținut de aici este că substanța rezultată din etanol este atât de toxică, încât ficatul deține trei sisteme de metabolizare, unul central și două de siguranță, pentru că propagarea prin sânge a acetaldehidei este otrăvitoare.

Ficatul va prefera să se otrăvească pe termen scurt, să se rănească, pentru a putea să elimine excesul de alcool și astfel să salveze întregul organism de la intoxicație. Evident, pe termen lung, asta nu are cum să țină, ulciorul nu merge de multe ori la apă..deși..ar trebui.

Într-un final, ficatul va claca, la fel și celelalte organe și vor apărea bolile descrise la finalul articolului.

Cât durează metabolizarea alcoolului

Procesul descris mai sus se desfășoară cu o viteză de 7-10 g de alcool pe oră, în funcție de diverși factori. În prima etapă a digestiei, concentrația de alcool în sânge este determinată de cantitatea de alcool consumată și de prezența sau absența alimentelor în stomac, factori care afectează digestia și viteza de oxidare a alcoolului. Mai există însă și alți factori independenți de alcool.

Alcoolul este metabolizat mai lent decât este absorbit. Deoarece metabolizarea alcoolului este lentă, consumul trebuie controlat pentru a preveni acumularea în organism și intoxicația.

Altfel spus, pentru un consumator moderat poate dura în jur de 2-3 ore pentru metabolizarea a 20 g, două unități de alcool pur, adică două pahare de vin sau două beri de 330 ml (în funcție de greutate, sex etc.). De obicei, în cazul unui adult normoponderal concentrația maximă de alcool în sânge apare pe parcursul primei ore de la ingestie, apoi scade liniar pe parcursul următoarelor ore (Sursa). În urină va rezista chiar și până la câteva zile.

Ați exagerat vreodată cu vinul la o petrecere? Este nevoie de 12 ore pentru a elimina etanolul dintr-un litru de vin.

Aceasta înseamnă că în tot acest timp organismul este expus continuu la efectele toxinelor rezultate. În plus, este vorba de un proces oxidativ, care în timp conduce la alterarea și îmbătrânirea prematură a tuturor organelor.

FALS MIT: ZEAMA DE VARZĂ, CAFEAUA, ENERGIZANTELE SAU SOMNUL AJUTĂ LA ELIMINAREA ALCOOLULUI

Și rețineți: zeama de varză, cafeaua, băuturile energizante, dușurile reci – nu grăbesc procesul de eliminare a alcoolului din sânge – acestea sunt doar mituri.

Nimic nu va face ficatul să accelereze procesul, el are ritmul lui. Doar enzimele din ficat pot elimina alcoolul, așa încât, chiar dacă puteți ameliora senzațiile date de alcool prin diverse trucuri, trebuie așteptat ca enzimele să își termina treaba.

Cum se calculează alcoolemia

Când ne referim la alcoolemie, ne referim de fapt la concentrația de alcool din sânge.

Formula de calcul a alcoolemie folosită și astăzi este destul de veche, din 1939, și se numește formula Widmark, care ne arată câte grame de alcool se află într-un kg de sânge.

Astfel, chiar și fără un alcooltest, puteți estima cam care este alcoolemia maximă pe care o puteți avea în urma unei anumite cantități de alcool.

Concentrația la mie (bărbați) = cantitatea de alcool consumată (g)/(Greutate (kg) x 0,7)

Concentrația la mie (femei) = cantitatea de alcool consumată (g)/(Greutate (kg) x 0,6)

Astfel, de exemplu, la 30 de minute după ingestie, un bărbat de 75 de kg care a băut un pahar de vin de 125 ml cu o concentrație alcoolică de 11% (10.9 g de alcool, adică o unitate standard) va avea o concentrație maximă de alcool în sânge de 0.2 la mie.

O femeie, însă, la aceeași greutate și la aceeași cantitate de vin, va avea o alcoolemie de 0,24 la mie. O femeie de 60 de kg va avea o alcoolemie de 0,3 la mie, deși a băut aceeași cantitate.

Nu uitați, momentul concentrației maxime de alcool în sânge se petrece la 30 min-1 oră de la consum.

Știu, poate fi greu de calculat după un pahar de vin, așa că un calculator ca acesta poate fi de ajutor atunci când deja ați băut și vreți să estimați efectele. Bineînțeles, sunt multe alte aplicații pe care le puteți folosi.

Atenție, calculul de mai sus este orientativ și nu ține loc de alcooltest realizat cu instrumente profesionale. În orice caz, niciodată să nu beți oricât de puțin dacă știți că urmează să conduceți, singura alcoolemie acceptabilă la volan este 0.

Factori care influențează metabolizarea alcoolului

Felul în care alcoolul este procesat și afectează metabolismul unei persoane depinde de mai mulți factori precum caracteristici biologice, proprietățile băuturii ingerate, context. Să le luăm pe rând.

–Tipul de alcool și modul de ingestie

Pentru băuturile cu concentrații de alcool moderate (până în 40 de grade), cu cât concentrația de alcool în băutură este mai mare, cu atât absorbția va fi mai rapidă. Pe stomacul gol, băuturile alcoolice diluate, cum ar fi berea sau vinul, sunt absorbite mai lent decât băuturile cu concentrație mai mare (Sursa). Astfel, de exemplu, un pahar de sherry, cu o concentrație de alcool de aproximativ 20%, va crește nivelul de alcool din sânge mai rapid decât berea (3-8%) (Sursa).

MIT FALS: ALCOOLUL ESTE „PANSAMENT GASTRIC” ȘI E BINE SĂ FIE BĂUT ÎNAINTE DE MASĂ

Totuși, în cazul alcoolul concentrat (peste 40 de grade), studiile arată că atunci când este băut pe stomacul gol poate provoca un spasm al pilorului care va împiedica trecerea în intestinul subțire. În plus, alcoolul are proprietăți iritante, iar concentrațiile mari pot provoca eroziuni superficiale, hemoragii și paralizii ale mușchiului neted al stomacului. Din aceste motive, se va întârzia evacuarea gastrică și absorbția (Sursa).

Deci nu folosiți alcool ca să vă crească apetitul, și cu atât mai puțin înainte de masă pentru că vă „roade stomacul” la propriu.

De asemenea, nivelul maxim de alcool în sânge este mai mare dacă etanolul este ingerat ca o singură doză, mai degrabă decât în ​​câteva doze mai mici.

În plus, este bine ca alcoolul să fie băut mai lent, altfel capacitatea de procesare a lui de către ficat poate fi depășită, deci va rămâne în organism mai mult timp.

În cazul băuturilor carbogazoase, precum șampania de exemplu, absorbția se petrece mai rapid decât în cazul celor necarbogazoase. Aceasta deoarece dioxidului de carbon face ca volumul lichidului să crească, mărindu-se astfel și suprafața de contact cu mucoasele tractului digestiv, pe unde alcoolul este absorbit în sânge (Sursa).

–Alimentele prezente în stomac

Rata de absorbție a alcoolului este puternic influențată de cantitatea de alimente prezente în stomac la momentul ingestiei: dacă băutura este consumată pe stomacul gol, în timpul mesei sau după masă.

Prezența alimentelor în stomac întârzie evacuarea gastrică spre intestinul subțire acolo unde se petrece cea mai mare parte a absorbției, și astfel se va reduce rata de absorbție a alcoolului, deci e corect sfatul „nu bea pe stomacul gol”.

Nu contează dacă alimentele ingerate sunt bogate în grasimi, carbohidrati sau proteine ​​- toate sunt la fel de eficiente în intarzierea golirii gastrice.

Un studiu a constatat că subiecții care au consumat alcool după o masă care includea grăsimi, proteine ​​și carbohidrați au absorbit alcoolul de aproximativ trei ori mai lent decât atunci când au consumat alcool pe stomacul gol (Sursa).

–Greutate

La fel ca în cazul altor droguri sau al medicamentelor, și în cazul alcoolului greutatea corporală poate influența felul în care este metabolizat.

Deoarece alcoolul estre solubil în apă, dar nu este solubil în lipide decât în mică măsură, repartizarea alcoolului în țesuturi se face proporțional cu conținutul în apă al acestora. De aceeea, persoanele supraponderale vor avea o alcoolemie mai mare la aceeași cantitate de alcool consumată.

Aceasta deoarece, dacă procentul de țesut adipos este mare, alcoolul poate fi distribuit doar în țesuturile rămase – rezultând o concentrație mai mare pentru acele zone. Astfel, concentrația în sânge și creier va fi mai mare decât în ​​țesutul adipos sau mușchi.

–Sex

Femeile metabolizează alcoolul diferit față de bărbați. Consumând aceeași cantitate de alcool, o femeie va avea o concentrație chiar și cu 50% mai mare de alcool în sânge față de un bărbat, din mai multe motive.

Femeile au o proporție mai mare de țesut adipos, un volum de sânge mai mic, și în general un volum de apă în țesuturi mai mic deci, așa cum am văzut mai sus, concentrația de alcool în țesuturile neadipoase și în fluide, în special sânge și creier, va fi mai mare (Sursa).

Din acest motiv sunt mai predispuse la boli hepatice cauzate de alcool, leziuni ale mușchului inimii și ale creierului.

De asemenea, femeile au mai puțină enzimă alcool dehidrogenază în stomac, așa încât va ajunge în sânge o cantitate mai mare de alcool neprocesat.

–Vârstă

Cu cât o persoană este mai în vârstă, cu atât alcoolul se metabolizează mai lent și rămâne în ficat mai mult timp. În funcție de starea de sănătate, fluxul sanguin poate fi mai lent, volumul apei prezente în corp este mai mic, iar o persoană în vârstă poate lua medicamente care afectează funcțiile ficatului.

De asemenea, cu vârsta, cantitatea de enzime care procesează alcoolul (alcool și aldehid dehidrogenază și citocromul P-4502E1) scade. Toate acestea duc la creșterea concentrațiilor sanguine de etanol într-un mod mai accentuat decât la o persoană tânără (Sursa).

–Obișnuința de a bea

Maria Tănase avea un vers „Mult mai beau și nu mă-mbăt”, într-o melodie-elogiu pentru vin. Deși pare ceva pozitiv, în realitate este vorba de un mecanism de apărare al organismului care se activează la băutorii cronici. Unul dintre studii a arătat că administrarea zilnică de etanol timp de o lună unui grup de participanți care înainte erau abstinenți a crescut rata de eliminare cu până la 72 la sută.

Expunerea cronică la alcool pe perioade îndelungate poate crește viteza de eliminare a alcoolului din sânge, datorită activării într-o mai mare măsură a enzimelor hepatice care metabolizează etanolul.

Mai ales în cazul alcoolicilor cronici, enzima P450 2E1 (CYP2E1) aferentă mecanismului paralel de procesare MEOS este deosebit de activă, însă cu costuri mari pentru organism. Metabolizare alcoolului prin intermediul acestei enzime (spre deosebire de alcool dehidrogenază) conduce pe termen lung la creșterea stresului oxidativ asupra celulelor, toxicitate crescută și leziuni hepatice. (Surse: 1, 2)

–ADN – factorul genetic

Rata metabolismului alcoolului depinde, pe lângă ceilalți factori enumerați mai sus, de cantitatea de enzime metabolizante din ficat, care variază de la persoană la persoană și, conform unor studii, pare să fie determinată genetic.

Oamenii care au un metabolism rapid al alcoolului dețin o cantitate mai mare de enzime care sunt în măsură să descompună moleculele de alcool în ficat. În același mod, oamenii care „se îmbată repede”, cu o toleranță scăzută la alcool, dețin mai puține astfel de enzime. Această stare poate fi predeterminată genetic.

Ce este interesant este că, și în situația în care s-au născut cu un deficit de enzime, oamenii pot să-și mărească toleranța la alcool creascând cantitatea de enzime, printr-un consum regulat de alcool pe parcursul vieții. Atunci când organismul constată că are nevoie de o cantitate mai mare de astfel de enzime în mod constant, se va adapta și le va produce pentru a se putea apăra. Evident, acest lucru NU este indicat.

De exemplu, japonezii și populațiile sud-americane dețin cantități mici, chiar insuficiente de aldehid dehidrogenază. Studiile arată că această enzimă lipsește în mod natural la aproximativ 50% dintre japonezi. Populațiile caucaziene, pe de altă parte, dețin această enzimă în cantități suficiente.

–Stare de veghe sau stare de somn

Viteza de metabolizare a alcoolului este mai mică în timpul somnului decât în în stare de veghe. Organismul detoxifică alcoolul cu 0.15 la mie pe oră în stare de veghe și cu 0.09-0.1 la mie în somn.

MIT FALS: DACĂ DORMI DUPĂ CE AI BĂUT, AJUȚI LA ELIMINAREA MAI RAPIDĂ A ALCOOLULUI

Prin urmare, starea de veghe este mai eficientă pentru eliminarea mai rapidă a alcoolului din sânge decât starea de somn. Însă somnul este dificil de evitat pentru că alcoolul este un sedativ puternic, ceea ce înrăutățește de fapt lucrurile. (Sursa)

–Administrarea de medicamente

Medicamentele și alcoolul, atunci când sunt ingerate împreună, își pot afecta reciproc modul de absorbție și metabolizare prin mai multe mecanisme.

Etanolul poate crește absorbția medicamentelor prin creșterea solubilității gastrice a acestora și prin creșterea fluxului sanguin gastrointestinal. Cu toate acestea, concentrațiile mari de etanol produc o iritație gastrică și un spasm piloric care pot întârzia absorbția medicamentelor sau pot reduce eficacitatea acestora (Sursa).

În ce privește metabolizarea în ficat, iată ceva foarte important de reținut: așa cum ziceam mai sus, în cazul consumului acut, în momentul ingestiei alcoolului, ficatul „lasă tot” și încearcă să scape de toxicitatea acestuia.

MIT FALS: ASPIRINA AJUTĂ LA MAHMUREALĂ

Prin urmare dacă în paralel ați luat și medicamente, procesul de metabolizare a acestora de către ficat va fi întârziat sau va fi realizat doar parțial. Medicamentele sunt descompuse de enzimelele citocromului P-4502E1(CYP2E1), cel care se ocupă și de metabolizarea unei părți din alcoolul consumat. Prin urmare, medicamentele vor concura cu alcoolul pentru a ajunge să fie procesate, dar vor sta la rând, pentru că alcoolul are prioritate, astfel încât efectele lor, atât cele primare cât și cele secundare, vor  avea o acțiune prelungită.

Acest lucru se întâmplă diferit în cazul alcoolicilor. Ei având permanent o hiperactivitate a citocromului P-4502E1(CYP2E1), aceasta va potența efectul anumitor medicamente.

Astfel, în cel mai bun caz, prezența alcoolului va produce o întârziere a efectelor și o scădere a eficienței medicamentelor (dar cu prețul unei toxicități mai mari asupra ficatului). În cel mai rău caz, alcoolul va accentua efectele toxice ale unor medicamente în moduri extrem de nocive pentru întregul organism, putând duce chiar la deces.

Medicamentele despre care se știe în mod special că interacționează cu alcoolul includ:

• Medicamente anti-anxietate și antidepresive: au efecte sedative asupra creierului iar combinația cu alcoolul va intensifica aceste efecte.
• Antihistaminice – medicamente pentru alergii: aceste medicamene pot cauza somnolență și o stare de sedare, efecte intensificate de alcool.
• Antibiotice: alcoolul va întârzia procesarea lor, scăzându-le eficacitatea.
• Medicamente pentru diabet: consumul de alcool crește disponibilitatea medicamentelor antidiabetice, crescând astfel riscul de a ajunge la hipoglicemie, o glicemie mai scăzută decât cea normală. (Sursa)

Concluzia în acest caz este simplă, alcoolul și medicamentele nu trebuiesc asociate. Acest fapt nu va face decât să pună presiune suplimentară pe ficat fără să ajute la procesarea mai rapidă a alcoolului.

Principalele boli cauzate de alcool

Alcoolul este responsabil pentru peste 60 de boli și o scădere cu cel puțin 10 ani a duratei de viață.

Pentru unele afecțiuni, alcoolul este singura cauză, dar pentru multe altele este un factor ce contribuie la îmbolnăvire sau la apariția unor complicații.

Surse – 1, 2

După cum vedeți, cu alcoolul nu este de glumit. Capacitatea de a rezista la băutură este un atribut acceptat și chiar dezirabil social, așa încât de multe ori nici măcar nu ne punem problema ce anume înseamnă asta.

Cum face corpul nostru această alchimie de a transforma o substanță toxică străină într-un compus care să nu ne omoare instantaneu? De ce nu ne poate proteja chiar întotdeauna și de ce unii oameni mor sau se îmbolnăvesc grav?

Ei bine, sper că informațiile de mai sus vă vor inspira să căutați mai multe detalii și să luați decizii responsabile.

Alte surse citate:
Emil Rădulescu, Adio alcool, Efectele alcoolului asupra organismului uman, Editura Viață și Sănătate, 2018

Dr. Hiromi Shinya, Enzima miracol, Editura Lifestyle Publishing, 2013