Alcoolul I – Ce nu știai despre alcool și ar fi bine să afli chiar acum

Am așteptat destul de mult până să public acest articol, pentru că este un subiect destul de sensibil în societatea noastră care trebuie abordat cu responsabilitate dar și cu empatie și delicatețe. În plus, am vrut să mă informez temeinic asupra subiectului, și este într-adevăr un subiect mai vast ca altele. 

Cred că putem considera consumul de alcool drept elefantul din cameră, cel puțin în materie de nutriție și stil de viață. Cu toții știm cât de nociv este pentru sănătate și totuși ne prefacem că nu vedem, este încurajat și acceptat în societate din cauza rolului psihologic și cultural important pe care îl are. Într-un fel putem spune că avem o cultură „îmbibată” în alcool.

Eu nu spun că nu trebuie să bem niciodată. Spun că trebuie să ne aplecăm cu mai mare atenție asupra acestui obicei, să dăm la o parte vălul social/psihologic care ne împiedică să fim obiectivi și să ne uităm în spatele cortinei. Poate că este acolo ceva ce putem descoperi despre noi înșine ce poate fi schimbat. Poate că este ceva acolo care nu ne servește prea bine.    

Și da, îmi dau seama ce spun și cred că majoritatea dintre noi subestimăm cantitatea de alcool pe care o bem: când a fost ultima lună în care nu ai băut nimic? Dar ultima săptămână? Seara după muncă (pentru că merităm), la ieșirea cu fetele/băieții, în vizită la rude, duminică la un grătar, la aniversarea cuiva, la propria aniversare, apoi vine Crăciunul, Paștele, concediul și motivele pot continua. 

Dacă nu mă crezi, fă următorul test: timp de șase luni nu mai arunca cutiile/capacele de bere, dopurile de la sticlele de vin sau orice altă băutură consumi. Vezi câte se adună și estimează cantitatea de alcool pe care o reprezintă.

Sigur, oamenii beau din multe cauze: de supărare, de bucurie, din obișnuință sau pentru că pur și simplu așa au văzut acasă. Alcoolul este un cunoscut liant social dar și un anestezic, asta e clar. Asocierile pozitive pe care le facem în legătură cu el sunt atât de puternice, încât ideea că nu e bine să bei este privită cu neîncredere și poate stârni chiar oprobiu social. 

Atunci când am încercat să refuz alcoolul cu ocazia vreunei întâlniri sociale, discuția continua inevitabil cu o întrebare sau cu un protest: „de ce, ai o problemă?”, „bem și noi o bere, doar nu suntem alcoolici” se auzea de câte ori am încercat să-i spun gazdei să nu mai scoată toate sticlele alea că nu e cazul. 

Dacă îi întrebi, mulți oameni știu deja că nu e chiar bine să bea în exces (deși prin consum excesiv majoritatea înțeleg să nu se îmbete). Mulți alții vor spune că e ok să bei în cantități moderate, o bere seara, atâta timp cât rămâi un adult funcțional care merge la serviciu, își plătește taxele și are grijă de familie.  

Și totuși, chiar și un consum moderat ne poate lua ani din viață. Nu trebuie să fii alcoolic cronic pentru a suferi efecte dezastruoase pe termen lung. Doar că efectele poate că nu se vor vedea anul acesta, și poate nici în următorii 10-20 de ani. Dar cu siguranță se vor vedea în ultimii 10-20. Și cum trăiești în ultimii 10 ani din viață contează.

Ce cred eu e că această discuție complexă trebuie dusă în direcția schimbării paradigmei sociale și a unor politici publice mai eficiente, nu prin învinovățirea directă a celor ce beau. 

Adevărul este că alcoolul este foarte la îndemână, la colțul străzii, în orice magazin, în beciurile și cămările noastre, e foarte greu să nu dai de el oriunde te afli. Este și foarte accesibil, ieftin sau chiar gratuit, pentru că noi românii deținem arta de a ni-l fabrica singuri acasă. 

Tocmai de aceea, în materie de nutriție, cred că ar trebui evitată calea ușoară și ineficientă. Este de la sine înțeles să spui că alcoolul e rău și să le recomanzi oamenilor să nu mai bea,  ca pe o prescripție dată de medic. Dar e clar că asta nu funcționează.

Românii sunt pe primele locuri la consumul de alcool

România este țara care la nivel oficial are toleranță zero față de consumul de alcool (conform Ministerului Sănătății). Totuși ceva este complet deficitar în abordare. Factorii de risc comportamentali (alcool, fumat, alimentație, activitate fizică) sunt responsabili pentru aproape jumătate din toate decesele din România.

Oricum, este clar că noi, românii, avem o mare problemă. Conform ultimului raport OECD, peste o treime din adulții din România consumă alcool în exces (35%), a doua cea mai ridicată rată din UE, după Danemarca. Media UE este 19%. 

Conform raportului Ministerul Sănătății din România publicat în 2021 cu ocazia „Lunii naționale de informare despre efectele consumului de alcool”, un român consumă anual în medie aproximativ 12 litri de alcool pur. Printre cei care beau regulat, consumul mediu este de 26 de litri anual la bărbați și 9 litri anual la femei. 

Conform aceluiași raport, 1,3% din populația de peste 15 ani a României este dependentă de alcool. 2% din bărbații și 0.6% din femeile din România sunt dependenți de alcool. Nu par niște procente impresionante la prima vedere dar ele ne spun că 220 000 de persoane suferă de boala numită alcoolism (raportat la datele din recensământ Romania). 

Evident, pe lângă cantitate, mai contează și frecvența. În plus, una e să bei un păhărel la masă, și alta este să „te faci mangă” cum s-ar spune. Ei bine, românii le îmbină cu succes pe amândouă (cantitate și frecvență) – prevalența episoadelor de consum excesiv este una dintre cele mai înalte din Europa (67,2% în rândul bărbaților și 31,2% în rândul femeilor).